24)Semne de întrebare şi disperare

233 10 4
                                    

Urmatoarele două săptămâni fură extrem de groaznice pentru tânăra Hailey - o proaspătă brunetă cu ochii negri strălucitori .Nu de câteva ori,aceste noi trăsături îi aduseseră aminte pentru o clipă de Jack - pe care simțea însă că îl pierduse pentru totdeauna.

Începuse să vadă cum propria ei ființă se schimba pe zi ce trecea.Dar nu ştia exact pentru ce.Făcuse un pact cu Julian .. îl va ajuta .. iar ea?!Va obține răzbunare? ..

Se uită lung în oglindă,atingând uşor pentagrama,înainte de a o acoperi cu fond de ten.În unele nopți o ustura îngrozitor,de parcă o mie de cuțite i-ar străpunge inima.

Julian o avertizase că va fi dureros .. dar nu se aştepta la aşa ceva.Era încă destul de curioasă de aşa zisa "înfățişare demonică" pe care nu o descoperise încă.Şi îi era frică de faptul că se va transforma din senin,îngrozindu-se atât pe ea cât şi pe cei din jur.

-Şi cam cum ar trebui să arate?întrebă Hailey,oprindu-se din alergat şi înşfăcând sticla cu apă.

Tânărul se oferise să o ajute să se antreneze,în cazul în care va fi atacată.Iar ea nu avea vreun pic de rezistență fizică.La rândul său,el nu avea niciun interes să-i răspundă la cele mai "fierbinți"întrebări.

- Vei afla singură.În principiu la fel,cu mici modificări.Ochi sângerii,ți se vor mări abilitățile şi vei putea invoca arme ale abisului.Nu mă întreba ce sunt,că nu îți pot explica.Când va fi timpul,vei avea şi tu una,răspunse acesta,uitându-se prin împrejurări.

-Ufff şi când vine timpul ăsta?oftă aceasta,prăbuşindu-se pe bancă,lângă el.

-Când o să alergi mai repede.Sau când o să înveți să-ți legi şireturile.

Hailey se strâmbă la el şi îşi aranjă şireturile,uitându-se la atmosfera din parcul central al oraşului.Era linişte si pace.Dar nu pentru mult timp.

-Măcar ai să ma înveți să lupt?Serios vorbind.

Julian se întoarse spre ea,privind-o cât se poate de "serios".

-Mai aleargă şi după mai vedem,îi răspunse acesta plictisit.

Hailey rânji şi se apropie de el,dându-i un pupic pe obraz.

-Deci ce ziceai?chicoti aceasta,încercând să fie atrăgătoare.

-Că ar mai fi două săptămâni şi tu nici să alergi nu ştii!

-Ch .. asta e .. eu nu alerg prin parc să se uite toți tâmpiții la mine .. bombăni Hailey luându-şi rucsacul în spate şi pornind spre ieşirea din parc.

Julian se ridică şi o urmă la câțiva paşi în urmă.2 săptămâni?Ce repede trecuse timpul.Încă puțin şi toate dorințele sale i se vor îndeplini.Ştia că Hailey nu ar putea vreodată să învețe ceva în această scurtă perioadă de timp,dar toate prostiile cu "trebuie să te învăț să .."erau doar de fațadă.În realitate,era doar o scuză pentru a sta mereu lângă ea.Se opri pentru o clipă,privind cerul care se înnorase.Următoarele două săptămâni vor fi de foc.Dar aşteptase deja mii de ani pentru asta.Şi nimic nu-i va mai sta în cale nici acum şi nici în viitor.

O ajunse din urmă şi o luă de mână,trăgând-o după el prin mulțimea de oameni de pe străzile aglomerate.

-Heei,unde mergem?

Julian nu îi răspunse şi continuară să meargă cu paşi repezi,până ajunseră în fața unei cafenele cochete cu un aer modern.

-Asta e o răsplată pentru alergat.

Zona era destul de retrasă iar localul era aproape gol.Hailey se gândea că Julian avea să îi zică ceva important şi din acest motiv alesese un loc mai singuratic al centrului.

Black NightmaresUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum