Poate că atunci când oamenii vor realiza ce înseamnă iadul,vor înțelege cu adevărat paradisul.Dar pentru ei,acesta nu există.Oamenii sunt ființe rele,invidioase,mincinoase.Sunt ființe care ar putea să ucidă -extrem de uşor şi fără regrete- orice.Orice le stă în cale,fie chiar şi proprii lor semeni.Comunitatea oamenilor e înşelătoare.Poți fi atras în răutatea lor foarte uşor.Şi de acolo nu scapi de cât într-un singur fel.MORT.Am învățat asta într-un mod în care nu aş fi vrut.
Cruzimea lor nu are măsură.Sunt în stare de orice.Şi nu mai pot fi opriți.
Într-o bună zi,sper ca ei să fie distruşi.Să plătească pentru toate faptele lor.Pacea acestui univers nu va mai fi stabilă,dar o să-mi asum acest risc.Îi urăsc,dar tocmai din acest motiv,vreau să o salvez.Vreau să îi arăt adevărata față a lumii.
Nu că eu aş fi mai bun ..
___________________________________________________
-Ce s-a întâmplat? ..
Cuvintele abia şoptite ale fetei erau precum vechi descântece.Pierdute în timp,în suferință.
-Ai .. ai căzut şi te-ai lovit la picior.Dar nu-ți fă griji,am bandajat-o şi nu mai sângerează,spuse băiatul ce stătea lângă roşcată.
Ajutată de Julian,Hailey reuşi să se ridice.Privi temătoare spre locul unde cele două trupuri zăceau nemişcate.
-Cine? ..
-Nu ştiu .. când ceața s-a risipit erau aici şi .. trebuia să te ascult Hailey.Dacă nu veneam aici ..
-Dar atunci nimeni nu le-ar fi descoperit.Nimeni nu le-ar fi aprins o lumânare.
-Hailey,lasă chestiile sentimentale;trebuie să mergem să le anunțăm pe surori.Poți să te deplasezi?
Roşcata dădu din cap şi încercă să facă câțiva paşi,dar se prăbuşi în scurt timp la pământ.
-Se pare că am o entorsă .. spuse aceasta,încercând să zâmbească.Julian,du-te şi cheamă-le pe surori.Eu o să ramân aici,căci altfel o să te încetinesc şi o să ne prindă apusul soarelui.
- Doar dacă-mi promiți că nu te mişti nici măcar 1 centimetru.
-Serios?Poate văd şi eu o veveriță în tufişul de acolo şi mă duc să mă joc cu ea.
-Hailey! Glasul lui Julian deveni uşor neobişnuit,puțin diferit de la ce te aştepți de la un băiat de 12 ani.De parcă disperarea ajunsese până la oasele sale.
-Ok,ok,rămân aici lângă nişte morți,bombăni fata,uşor confuză de tonul cu care îi rostise numele.
În scurt timp,băiatul se făcu în curând nevăzut printre crengile negre ale arborilor bătrâni.Pentru o clipă lui Hailey îi păru rău că i-a zis să plece.Ceața nu se ridicase de tot,iar pădurea era pustie.
Doar ea.Şi două cadavre.Nu e o problemă,nu?Cadavrele sunt moarte şi ea e vie.Nu-i aşa?
-Îmi e frică,şopti fata,târându-se cu greu pe jos până ajunse la cadavre.
Ştia că nimeni nu-i putea răspunde.
-Dar nimeni şi nimic nu mă va doborî,continuă ea în timp ce privea tristă chipul împietrit al bietei Emily.
Nu avea urme de lovituri şi părea perfect sănătoasă - era Emily pe care Hailey o ştiuse dintotdeauna.Dar acea Emily nu mai era.În locul ei era doar un corp părăsit de sufletul zburdalnic de odinioară.
Hailey uitase ceva.
Toți puteau să o audă.
Vântul rece îi suflă prin pletele roşcovane,stârnindu-i o stare de frig,de moarte.
CITEȘTI
Black Nightmares
Paranormal# Prima carte pe Wattpad,deci nu e prea reuşită..Nu e editată,sunt ceva greşeli şi chestii neexplicate,iar sfârşitul e destul de abrupt. Mai bine nu citiți decât să fiți dezamăgiți. :)) # În urmă cu 20 de ani,sora Richard a găsit pe treptele orfelin...
