Black Nightmares

26)Ispita diavolului

Probabil că dormea şi tot ce vedea în fața ochilor era un vis.Dar era ceva mult mai mult de atât.Şoapte sublime o înconjurau,o învăluiau în aura lor.O trăgeau în adâncuri,desprinzându-i conştiința de corp.Îşi lăsase în urmă viața materială,trezindu-se în mijlocul unei case micuțe de lemn.

Fumul din bucătărie era înăduşitor şi chiar dacă era doar un spirit,Hailey se simțea uşor iritată de exagerata prezență a acestuia.Un bărbat înalt şi voinic era aşezat la o măsuță de lemn,turnându-şi încă un pahar de țuică.În colțul încăperii,o femeie stătea într-un pat improvizat,uitându-se la tavanul decojit.Alături de ea şedea un bebeluş înfăşurat într-o păturică ruptă.Plângea şi se zbătea dar nu o auzea nimeni.Nimeni nu se uita la micuța abia născută .. - dar de ce?De ce nu le păsa de un suflet inocent,pierdut într-o mare de tăcere?Privirile încețoşate ale celor doi o făcură pe tânăra "vizitatoare"să-şi schimbe repede părerea.

Inițial,Hailey crezuse că gândurile zburătoare o purtaseră la întâmplare,dar realiză în scurt timp că ajunsese acolo unde trebuie.

Acel bebeluş era ea.

Adulții din încăpere erau părinții ei - cei pe care nu-i cunoscuse niciodată.Cei care păreau atât de indiferenți chiar atunci când micuța ei versiune avea nevoie de ei.

Hailey se uită mai bine la cei doi,încercând să le distingă trăsăturile.Femeia avea în jur de 30 de ani,dar încă îşi păstrase frumusețea adolescentină.Părul castaniu-roşiatic îi atingea umerii şi ochii-i verzui cuprindeau o lume întreagă.

-Seamănă cu mine .. ea e .. mama?! .. îşi şopti tânăra ca pentru sine,gândindu-se la faptul că nu avusese cui să-i spună "mamă".

Dar iat-o aici,într-un vis paranormal,alături de părinții ei ce erau morți de mult.

Îşi întoarse privirea spre tatăl ei,ale cărui pahare de țuică deveneau de nenumărat.Avea o figură bine conturată cu trăsături masculine.Părul său înnegrit îşi căpătase primele fire albe - probabil că era ceva mai mare decât mama sa.Adâncit în continuare în băutura sa,nu observă că soția sa se dăduse jos din pat şi îl îmbrățişase din spate.

-În curând,dragă .. şopti aceasta.

-Măcar Hailey a noastră va fi o fetiță sănătoasă.

La ce se refereau?Ei aveau să .. ?! Acum,aici?! .. Îşi aminti de ce îi spusese Julian.Era nepoata domnului Carter - fostul proprietar al orfelinatului,un om bogat.De ce fiica sa şi soțul ei locuiau într-o căsuță sărăcăcioasă?Ce se întâmplase în acei 10 ani?Unde îşi mai băgase coada Lucifer?Îi distrusese familia mai mult decât crezuse ea până acum?! ..

Dintr-o dată,pânza întunecată a nopții se lumină printr-o străfulgerare pe care Hailey o prinsese doar cu coada ochiului.Toată casa se cutremură brusc,iar micuțul bebeluş începu să plângă din ce în ce mai tare.În schimb,soțul şi soția păreau resemnați.Uşa se dădu la o parte,iar incandescența se strecură înăuntru,luând forma unei umbre de nepătruns.

Nimeni nu i-a văzut vreodată adevăratul chip.Înfăşurat în negura întunecată ce îl reprezintă,mărețul Lucifer a fost mereu un adevărat mister de la decăderea sa.Legendele despre "retragerea"sa nu au întârziat să apară,dar toate sunt doar zvonuri.Nici chiar cei mai importanți demoni ai Iadului nu-i ştiu adevăratele intenții.

Simțind un fior rece,Hailey se îndepărtă de scena principală,pitindu-se după o noptieră prăfuită.Îşi ridică încet privirea,dorind să vadă cu ei tot ce avea să se întâmple.

Cei doi soți îngenuncheară în fața lui.Păreau să îi mulțumească.Mama ei plângea.Îi va fi dor de fiica sa,nu?Şi ei îi e dor chiar acum de familia ei cea adevărată.Dar lumea e crudă,nu-i aşa?