Trandafiri albi

Capitolul 2

   Într-o dimineață ne-am adunat cu toții în pădure, ca vrăjitoarea să ne spună povești. 

                            *******************************************************                                                                  

                                                                             Taverna

  În trei ianuarie 1604 Hadesa aducea niște beri la masa acoperită cu pânză albă. Asta se întâmpla în fiecare zi de când a ajuns la tavernă. Oamenii spuneau că asta trebuie să facă un prizonier cu haine rupte și murdare, părul nedescurcat și murdăria vizibilă pe față.

A lăsat comanda pe masă, după care unul dintre bărbații de la masă a scuipat-o în ceafă.

-Coane, ce scop ai? a întrebat fata.

Bărbatul nu i-a răspuns, pur și simplu râdea cu tovarășul său.

Aceste evenimente erau la ordinea zilei căci elfii care erau capturați și puși la muncă primeau tot felul de pedepse doar pentru că există.

Deținătorul tavernei a intrat ca o vijelie în bucătărie și s-a oprit doar în fața Hadesei.

-Tu, scroafă mică, ce ai făcut iarăși? a țipat el.

-Nimic, domnule, nimic în afară de datoria mea. 

- Auzi, eu nu sunt nici prost și tu nu ești cu nimic mai bună decât mine, înțelegi sau ești idioată?

-Da, înțeleg.

-Bine atunci, vezi, ai grijă să nu mai faci tâmpenii că dacă da, știi ce se întâmplă.

Bărbatul a bruscat-o de urechea lungă care se vedea prin păr, iar după a plecat la fel de brusc cum a apărut. 

Hadesa a rămas singură pentru puțin, cât să își analizeze trăsăturile extenuate- capul îi era lunguieț, ochii negri, nasul foarte mic, buzele pline și urechile lungi, cum majoritatea elfilor le aveau.

A auzit că cineva o chema, așa că a ieșit din bucătărie, fără să pară că s-a întâmplat ceva.

Toată agitația era acolo pentru că prințul din regat a vizitat taverna. În câteva mișcări, Hadesa a executat tot ce avea de făcut, astfel fiind nevoită să se apropie de prinț, murdară și urâtă cum era.

I-a lăsat pe masă comanda, astfel fiind nevoită să plece de acolo mai repede.

 Prințul a văzut că fata era grăbită, așa că a strigat în urma ei să se întoarcă.

"Probabil că șefu' i-a zis ceva de rău despre mine și acum vrea să mă execute la castel''- s-a gândit ea.

S-a întors la masă și a întrebat dacă s-a întâmplat ceva, dar în schimb, a fost poftită să stea lângă el.

Barzii au început să cânte melodiile de seară, astfel prințul a invitat-o pe Hadesa la dans. Deși știa cât de multe urmări poate avea o astfel de alegere, a acceptat.

Au petrecut toată noaptea, iar în zori ce doi s-au despărțit. Chiar și atunci, era clar că sufletele celor doi erau unite.

Hadesa a revenit la treburile zilnice, dar șa cum se aștepta, i-a fost mustrată conștiința pentru seara trecută. Aștepta chiar o pedeapsă mai rea, dar nu se putea plânge nici de aceasta. Oricum, nu era posibilă o relație între un prinț și un elf- dar i-a mai rămas dorința.

********************

-Vreau să îl capturați pe prinț, ați înțeles? a spus Bardhyl, deținătorul tavernei, când a ajuns la Castelul Elfilor.