Trandafiri albi

Capitolul 4

  În următoarele zile am încercat să vorbesc cu Wilmot, dar nu prea am dat de el: a fost mai mult plecat la vânătoare, iar singurele clipe în care puteam vorbi erau la masă. Am cam renunțat la dorința asta, de a lega o relație mai apropiată, dar m-a ajutat și Tielo cu ceva sfaturi.
  
    Sâmbăta am fost anunțată că mâine era festival, la care trebuia să particip împreună cu familia mea. Mâine mi-ar fi plăcut să mă văd cu Tielo, nu să mă uit cum unii aruncă săbii și cuțite, iar alții vând marfa lor.

   Prietenul meu a întrat în Castel prin metodele lui neconvenționale, dar, ajuns la mine în cameră, am putut să povestim despre ce mă frământa.

   - Deci ești speriată că ratezi șansa să îmi cunoști prietenii?

   - Da, i-am răspuns lui Tielo.

   - Ce glumă bună, tu crezi că noi o să stam acasă? O sa fim primii de acolo, mi-a spus, încercând să mă liniștească.

   - Nu asta e problema, problema e că o să fiu cu părinții mei.

   - Ah, da, păi te iau eu de acolo și o sa fie bine.

   - Ești sigur?

  - Normal, am mai făcut eu trucuri din astea, a spus zâmbind.

   Acum că știu cum o să procedez, pot să mă culc liniștită, dar nu înainte să mănânc, așa că o aștept pe Milla să mă cheme la masă.

   Așteptarea nu a ținut prea mult, așa că foamea nu a reușit să pună stăpânire pe mine. Am coborât până în sală și m-am așezat la masă.

   - Ruben, poți să îmi acorzi puțin timp? Sunt curioasă de ceva, îmi spune mama.

   - Da, sigur, îi răspund.

   - Așadar, de ce petreci așa de mult timp singură?

   M-a prins. Trebuie să zic ceva, mă pricep la minciuni... Presupun că dacă îi spun ceva legat de căsătoria mea o să scap.

   - Știi, încep, mă gândesc mult la pretendenți și așa mai departe, dar îmi fac toate treburile și nu lipsesc mult, știi asta.

   Credeam că mama se va prinde că mint, dar mi-a zâmbit și a spus:

   - Mă bucur să aud că ești preocupată de soarta ta! În condițiile astea, este în regulă, nu mai am dubii.

   - Sau doar vrea să stea cu nespălatul ăla de prieten al ei, a început Ferelith.

   Vai, nu putea să stea liniștită.

   - Nu e adevărat și nici nu e nespălat, el chiar lucrează mult, mi-a luat apărarea Dorah.

   - Mulțumesc, i-am șoptit.

   Masa a fost destul de riscantă pentru mine, așa că m-am pus direct în pat.

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

   În următoarea dimineață m-am trezit cu Tielo în fața patului.

   - Trezirea, ești pregătită pentru ziua de azi?

   - Ce e azi? l-am întrebat bâlbâindu-mă.

   - Festivalul, dragă, mi-a răspuns râzând.

   Ah, da, uitasem de încă un stres.

   - Îți recomand să începi să te pregătești, după prânz voi o să fiți cei care veți porni debandada.