Trandafiri albi

Capitolul 11

  Am fost trezită foarte devreme, la ora șase, de aceeași doamnă cu mâncarea. Astăzi aveam ouă și niște salată, aparent. Meniul a fost delicios, iar după, mi-am așezat farfuria pe măsuța din cameră și am mers la baie.

  Mi-am spălat părul pentru că părea ca scos din praf. Aici aveam niște loțiuni speciale, care mi-au făcut corpul să fie ușor. Am luat o pânză, numită prosop, ca să absorb apa din păr și de pe corp. M-am îmbrăcat cu o rochie scurtă, verde, destul de mulată, dar comodă.

   Abia atunci am observat o bucată de pergament pe masă, pe care era scris un așa zis orar. De la ora șapte dimineața, în fiecare zi aveam antrenament până la ora doisprezece, când se servea prânzul la cantină. De la ora unu până la trei aveam liber, iar de la trei până la șapte aveam timp de studiu. După ora opt aveam servită cina, iar după ora nouă era stingerea.

  Am verificat timpul și părea că trebuie să cobor în fața fântânii, unde este locul de întâlnire. Nu mi-am luat sabia sau arcul pentru că am știut că totul este asigurat.

   Deja erau adunați câțiva elfi, șase la număr, ce păreau a fi de aceeași vârsta cu mine. Erau așezați într-un rând, așa că mi-am luat locul la coadă.

   Deși arătam diferit față de ei, nu s-au comportat urât, chiar au fost foarte prietenoși. Nimeni nu mi-a remarcat nimic.

   Una dintre aparentele fete m-a întrebat cum mă numesc:

  - Ruben, tu?

  - Morana. De când ai ajuns aici?

  - De ieri.

  - Înțeleg. Astăzi este, oricum, prima zi de școală pentru toată lumea. Te descurci aici?

  - Da, mulțumesc. Ești din pădure?

  - Da. Dar tu? Din Llanberis?

  - Griftoland.

  - Ce e aia?

  - Un micuț regat de foarte departe de aici.

  - A, înțeleg.

  Am văzut-o pe Zahre că venea către noi.

  - Bună dimineața. Sunteți pregătiți?

  I-am răspuns că da.

  - Foarte bine. Vreau întâi să îmi spuneți cine sunteți. De data asta cu tit cu nume.

  Ne-a nominalizat pe rând. A luat fiecare elf în parte și apoi pe mine.

  - Mă numesc Killian, a spus primul. Sunt un luptător și sunt făcut din iubire, sunt fericire.

  - Bun, următorul, a spus Zahre.

  - Mă cheamă Neith. Sunt o floare, praf de stele și un suflet.

  - Mă numesc Nótt și sunt liber.

  - Sunt Azura. Sunt fericită și sunt făcută să fiu pură.

  - Sunt Daven. Sunt ploaie, credința, curaj și prezent.

- Mă numesc Morana. Sunt trecut, viitor și înțelepciune. Sunt soarele dimineții și iubirea vieții.

   A venit rândul meu.

  - Sunt Ruben. Sunt roialitate, putere și viață. Sunt muzică și tăișul sabiei. Sunt victorie.

  - Așa, faceți progrese, a spus Zahre. Acum, haideți după mine.

  Ne-a condus printr-un pasaj într-un soi de pivniță.

  - Afară nu sunt condiții bune, a spus ea. De asta azi ne antrenăm aici. Oricum, nu veți face cine știe ce efort astăzi.

  Am întrat în încăpere și ne-au fost oferite săbii.

   Zahre a urcat pe o punte, noi rămânând la același nivel. Miroasea a mucegai aici.

  - Deci, s-a auzit fata, de ce sunteți aici?

  - Eu vreau să îmi îndeplinesc visul, am spus. Vreau să fiu eu.

  - ACESTA ESTE RĂSPUNSUL PE CARE ÎL AȘTEPTAM!!! a spus ea țipând. AI CINCISPREZECE PUCTE!

  Aparent, la finalul școlii ni se adunau punctele, iar cel cu cele mai multe avea să lupte le front cu siguranță. De asta voiam să muncesc cât de bine.

  - Așa, a continuat Zahre, ați mai luptat?

  - Nu, au spus elfii.

  - Eu da.

  - Da? a întrebat suspicioasă.

  - Da. A trebuit să mă apăr.

  - Superb. Urcă și demonstrează.

   Am urcat lângă ea și mi-a oferit șansa la un duel. Am luat poziția de atac și am așteptat ca ea să atace.

   La lovitura sabiei am barat și am respins-o. Am atacat eu apoi, și am încercat să o dobor amenințând pe sus. A încercat să mă facă să scap sabia, dar cu niște piruete rapide am reușit să o iau prin surprindere prin alte părți. Am alunecat printr-o parte, în spatele ei și am luat-o prin surprindere printr-un baraj care aproape a făcut-o să cadă.

  A ridicat mâna ca să ne oprim.

  - Genial, fată. Ai o tehnică rapidă, mai ai de lucru, dar este superb. Te felicit. Încă zece puncte. Iar acum, haideți toți, luați-vă arme cei care nu aveți și pregătiți-vă de prima lecție.

  Am coborât de pe punte și m-am așezat în rand cu ei.

  Zahre ne-a învățat să barăm și să stam în poziția de atac. Ne-a învățat cum să atacăm, nu fiind doar un impuls, ci o tehnică aparte, prin care trebuie să pari dominant ca să poți ataca.

  Am putut să alegem cu cine să exersăm, pentru a putea oferi puncte celor care au lucrat bine. Majoritatea au câștigat zece puncte, dar Daven și Azura au luat doar cinci.

   Timpul s-a scurs foarte repede, așa că lecția se încheiase.

  - În final, un scurt calcul:

   Daven- 5
   Azura- 5
   Ruben-25
   Morana-10
   Nótt-10
   Neith-10
   Killian-10
  Sunt mândră de ce ați făcut astăzi. Haideți la masă acum!

  Am lăsat armele aici și am ieșit din încăpere. Ne-am dus după Zahre la masă și ne-am așezat cum am dorit. Eu lângă Morana.

  - Cum a fost, a întrebat.

  - Mi-a plăcut, dar ție?

  - Și mie. Te miști super bine!

  - Mulțumesc mult! Și tu la fel, divin.

  Am povestit până am primit mâncarea: supă de pui și tocană. Ne era foarte foame, așa că am mâncat fără probleme.

   Când am terminat, am urcat în camera mea. Apropo, am primit o temă: să facem anumite exerciții, cum ar fi flotări, genoflexiuni, statul într-un picior și exersatul elasticității spatelui, zece repetări. După ce terminam puteam să citim sau să ne ocupăm de ceva ce ține de educație.

  Am început exercițiile, iar apoi am continuat cu o încercare de a citi. Era destul de greu pentru mine să citesc în latină, dar știam destul de bine să vorbesc această limbă, așa că am putut să îmi dau seama ce scria în carte.

   Spre seară am primit mâncarea, pe care am mâncat-o pe grabă deoarece voiam să ajung cât de curând să mă spăl.

  Era ora opt și jumătate când am terminat de mâncat și am decis să mă spăl. Mi-am spălat dinții cu o micuță perie și o soluție specială pe care nu aveam voie să o înghit. Senzația a fost extraordinară. Nu am mai simțit o curățare așa de bună până acum. Vreau să îmi iau lucrurile astea și acasă.

  M-am îmbrăcat cu o rochiță subțire ca să dorm relaxată și am adormit instant.

  Eram mândră de mine. Acesta era, de fapt, scopul vizitei de aici.