1987 [TAEKOOK] ✔︎

9

𝑷𝒆𝒓𝒔𝒑𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑻𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈

Omul acesta cel mai probabil era nebun, dar cumva ceva ma atrage la el. "Te rog să te calmezi. Chiar îmi pare rău, dar chiar nu știu nimic despre asta, mama si cu tata sunt bine, nu știu nimic despre tine și ce te face să crezi asta, dar...", și îi ridic ușor fața. "Dar pari foarte interesat de mine."

Nu știu de ce am zis asa ceva, dar omul are un stil a lui, îmi place. Acesta se uită la mine cu ochii mari. "Am o propunere pentru tine. Îți pot da orice dorești dacă accepți.", îl iau de bărbie și mă uit la detaliile feței. "M-am uitat peste instagram-ul tău. Faci poze bune, iar hainele tale sunt speciale și cumva se potrivește cu fundalul . Ai vrea să fi stilistul meu? Dar condiția e că trebuie să faci tot ce spun, ori că voi țipa la tine sau chiar palmui dacă te opui să îmi aranjezi hainele sau sa imi arăți propunerile tale. Dacă fotograful spune ca ținuta nu se potrivește cu fundalul, pot spune ca ești mort. Nu vreau să mă fac de rușine cu tine. Acum dacă vrei ceva la schimb îmi poți cere oricând. ", spun și aștept răspunsul.

"Tae... Pot să ma gândesc puțin?", spune Jungkook. "In 5 minute vreau un răspuns. Mă găsești la masa mea.", îl las singur. Nu știu ce a fost în capul meu, să zic asta și să fiu așa dur, dar cred că va merita.

Nici 5 minute nu au trecut, iar Jungkook își face apariția. "Putem vorbi afară?", și se joacă cu degetele. "Ia loc.", mă ridic pentru a anunța. "Mulțumesc că ați venit la petrecere. Sper că v-ați distrat și sper să ne revedem curând.", spun și cobor de pe mica scenă uitându-mă cum oamenii pleacă. "Jimin te rog să îi ajuți sa iasă mai repede și caută-l pe Jin.", și mă așez pe un scaun.

"Și? Ce spui sau ce îți dorești?", și mă fac mai comod. "Tae... Vreau să fiu iubitul tău."

Nu prea a ieșit ce vroiam dar a fost pe acolo. Fiți mai buni. #manta