1987 [TAEKOOK] ✔︎

17

𝑷𝒆𝒓𝒔𝒑𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑱𝒖𝒏𝒈𝒌𝒐𝒐𝒌

Îmi ridic ușor capul crezând că acea persoană a plecat, dar când mă uit în oglindă era fix Taehyung ce stătea în spatele meu. "Ce cauți aici?", mă întreabă. "Nu e treaba ta", opresc apa și mă îndrept la uscător, dar sunt împins la perete. "Spune Kookie! AI VENIT SĂ ȚI-O TRAGI CU ALȚII?!"

"Ești tâmpit? Cine cu cine și-o trăgea acum 2 minute în baie?", mă uit urât la el. Aceasta începe să mă sărute, dar îl împing tare îndepărtându-mă. Acesta nu era Tae-ul meu. El era drăguț, cald, iubitor. Nu o javră. "Tâmpit după tine!", și vine spre mine, dar nu mai stau la vorbă și ies din baie mergând nervos spre Namjoon și Yoongi.

Mă așez și beau berea. "S-a întâmplat ceva?", spune Yoongi. Nu apuc să răspund deoarece Taehyung mă apucă de mână și mă trage. "Ce dracu faci?!", încerc să mă eliberez. Yoongi începe să strige la el, dar Taehyung mă trage și mai mult, ieșind afară din bar.

"Kookie! Nu e ceea ce crezi!", încă ținându-mi mâna. " Te iubesc. Nu am făcut nimic cu nimeni", spune în timp ce încercă să fie calm. Nu credeam, mă folosește. Dintr-o dată apare o blondină ce îl apucă pe Taehyung de braț. "Ce se întâmplă aici, iubitule?"

Îmi măresc ochii și îmi smulg mână. "Deci am fost jucăria ta, nu? TE-AI CULCAT CU MINE DOAR PENTRU CĂ ȚI-AM SPUS CĂ TU EȘTI TAEHYUNG-UL MEU! TAE AL MEU NU E O JIGODIE! UNDE DRACU A DISPĂRUT DRAGOSTEA VEȘNICĂ PENTRU MINE? UNDE?!", încep să urlu și să plâng lăsându-mi capul în jos. "Kookie...", spune Taehyung aproape în șoaptă. "PIZDA MĂ-TI!", și încep să fug spre casă.

Nu îmi mai păsa de nimeni și nimic. Nu îmi păsa că i-am lăsat pe Yoongi și Namjoon, tot ce vroiam era să fiu sigur. Norocul a mai dat și peste mine, deoarece a început să plouă. Simțeam numai durere, de parcă amintirile cu Tae-ul meu au început să dispară. Am început să plâng și mai tare. Când am ajuns acasă, mi-am aruncat adidași și m-am dus fix în camera mea, trântind ușa și am încuiat-o vrând să fiu singur pentru toată viața.