1987 [TAEKOOK] ✔︎

❦︎ 𝓮𝓹𝓲𝓵𝓸𝓰 ❦︎

𝑷𝒆𝒓𝒔𝒑𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑱𝒖𝒏𝒈𝒌𝒐𝒐𝒌

Când m-am trezit, eram puțin amețit, cel mai probabil de ieri. Privesc în jur și văd că nu era camera lui Taehyung. Mă panichez și mă uit în dreapta mea. Din fericire Taehyung dormea buștean.

Mă ridic și mă îmbrac cu hainele ce erau pe jos și ies ușor din acea cameră. "Bună dimineața domnule Kim Jungkook!", și văd un bărbat micuț de statură ce avea o tavă în mână. Era îmbrăcat ca un mic elf. Mă uit la el confuz. "Poftim? Sunt Jeon Jungkook.", spun și mă uit la el.

Acesta începe să râdă ușor, dar dintr-o dată se oprește privind în dreapta mea. "Mmm... Bună dimineața domnule Taehyung.", iar eu mă uit când la el când la Taehyung. "Mmmm... Neața și ție", spune Taehyung fiind doar în boxeri.

"Ceaiul dumneavoastră este aici. Îl beți acum sau vi-l las în cameră?", spune omul elf holbându-se la Taehyung. "Punel în cameră.", spun și trag de Taehyung. Omul elf se apleacă din respect și intră în cameră.

"Taehyung! Taehyung!", și încep să îi dau câteva palme. "Hmm ce e dragul meu?", mormăi și își deschide ochii. Îi apuc fața și mă uit fix la el. "Cred că s-a întâmplat. Uită-te în jur", șoptesc.

Taehyung se uită ușor în dreapta și în stânga, apoi își mărește ochii. "Jungkook... Lovește-mă!", spune el, iar eu fac ce zice. "Auuu..", spune și își face apariția o femeie mai în vârstă. "Dragul meu... Ce s-a întâmplat?", spune acea femeie, iar Taehyung izbucnește în plâns și o îmbrățișează. "Mama...", spune și femeia îl mângâie.

Îmi măresc ochii. Nu se putea ca noi să revenim în 1987. Mă trântesc la pământ și îmi închid ușor ochii. Stau câteva secunde și apoi îi deschid. Eram tot acolo. "Nu se poate!", strig, iar Taehyung se uită la mine după ce se retrage din îmbrățișare.

"Kookie?", spune el. Îl ignor total și sar de la balcon alergând peste tot. " JUNGKOOK! NU MAI ALERGA CA NEBUNUL! MARIA NUMAI CE A SPĂLAT PE JOS!", acea voce... Îmi întorc repede capul și o vad pe mama. "Mami?", întreb.

"Da Kook. Acum nu mai alerga și mergi să completezi formulare. La fel și tu Taehyung! Nu se conduce conacul ăsta singur. Mamele noastre erau fix în fața noastră, formulare, toată lumea era îmbrăcată ca în 1900. Deci era real. Mă uit la Tae și el la mine. "Ne-am întors înapoi în 1987!!", spunem amândoi odată.

Și asta a fost. Sper că va plăcut cartea. Putea fi mai lungă.. Dar soarta. Vă mulțumesc mult că ați fost aici cu mine și m-ați susținut. Apreciez orice citire, votare și comentariu. În final după acel scandal cu Sope sau Yoonmin am decis că nu va fi niciunul. Vă mulțumesc pentru tot și sper să fiți mai buni. Pentru ultima dată la această carte. #manta