1987 [TAEKOOK] ✔︎

12

𝑷𝒆𝒓𝒔𝒑𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑱𝒖𝒏𝒈𝒌𝒐𝒐𝒌

"Te rog, lasă-mă să-mi văd iubitul pentru ultima dată, te rog!!", a spus el, iar eu am început să lăcrimez și să mă apropii de el. Avea un coșmar legat de viața anterioară.

Las hainele pe scaun și mă așez pe colțul patului uitându-mă la el cum se chiniua să scape din vis. Am început să mă apropii mai mult de el și să-i șoptesc. "Nu îți face griji, sunt cu tine acum.", iar acesta a început să plângă.

M-am apropiat și mai mult, privind fața lui frumoasă. Mi-am plasat palma caldă pe obrazul lui și l-am sărutat ușor. "Mmm..", iar când îmi deschid ochii îl văd un pic șocat. Ma despart și ma uit la el.

"Ți-am ales hainele pentru azi...", spun jenat. "De ce ai făcut asta?", și mă trage de mână. "Erai agitat...Trebuia să te îmbrac deoarece  ai întâlnire la 11." Mă ridic să iau hainelor, și se ridică și el din pat. "Voi începe să te dezbrac", îl atenționez apoi îi dau pijamalele jos privind modul în care arăta.

Înghit în sec și îi pun pantalonii, cămașa și cardigan-ul. "Gata. Când îți pieptăni părul îți pui această pălărie invers.", îmi ridic privirea, iar acesta ma sărută din nou. După un sărut dulce ne despărțim, iar eu cel mai probabil eram roșu. "Îmi place.... Îmi place cum arăt. Ai făcut o treabă bună Jungkook...", și se uită la mine zâmbind ușor.

" Mulțumesc Tae. Ce trebuie să mai fac?", mă uit la el încercând să nu fiu mai roșu decât eram. "Hmmm... Diseară trebuie să vină prietenii mei, te rog să-mi faci un outfit lejer, dar elegant. Poți sta aici până vin sau dacă ai treaba, poți veni pe la 16.", spune și își aranjează părul.

"Voi sta aici pentru a găsi un outfit pentru tine.", zic încrezător. "Dar... Rasplata mea care va fi in seara asta?", spun ușor așteptând să răspundă. Acesta își lasă peria jos și se uită la mine. "Vei vedea."