Furia pe care o simțeam era copleșitoare, îmi venea să plâng de frustrare, tot ce s-a întâmplat mă copleșește peste măsură. Mă îndreptam cu un mers leneși spre celula unde se află Taehyung și unde până acum 5 minute mi-a fost celulă. Voiam să îl văd într-un fel pe Taehyung, poate ar putea să ma ajute să ma răzbun chiar dacă asta înseamnă să îl ajută să iasă de aici.
În jurul meu nu fusese niciun paznic ceea ce era ok și ciudat în același timp dat fiind faptul că trebuiau să fie în fața ușii, dar oricum nu voiam să mai mă cert și cu un redus din locul ăsta.
Deschid ușa și îl caut pe Taehyung cu privirea văzându-i picioarele în patul de sus. Imtru și închid ușa auzindu-se un clichet atunci când se închisese semn că era închis pe dinăuntru deschizandu-se doar pe afară.
-Hei, te simti mai bine? Vocea lui era răgușită semn că îl trezisem atunci când am intrat. Se dă jos din pat sărind și venind în fața mea.
-Da, sunt bine acum. Îi raspund ocolindul și punându-mă pe pat, mi-am pus mâinile în cap trăgându-mă frustrat de păr. Trebuie să îmi spui acum ce ai de spus pentru ca voi pleca în maxim 3 ore de aici.
-Ce dracu ai facut? Asta nu merge conform planului. Mă uit la fața lui care se transformase într-una furioasă și frustrată. Despre ce plan vorbea? La dracu cu toți din locul ăsta.
-Ce plan? Ce pula mea tocmai ai spus? De fapt nu mai contează, la ce dracu mi-a fost capul să mă las pe mâna ta, să mă și încred în tine și să te scot de aici când nici nu mi-ai spus ce aveai de spus, m-ați mințit toți, v-ați bătut joc de mine cu toții. Îmi fac bagajul și plec dracu din locul ăsta. Nu mai putea de nervi, mi-am luat hainele așezate din pat și le-am aruncat prin celula începând să tip, să mă eliberez. Sunt mâinile lui Taehyung mă strâng de la spate ținându-mi mâinile.
- Liniștește-te și spune-mi ce s-a întâmplat, te voi ajuta orice ar fi, ok? Doar calmeaza-te. Cădem amândoi pe jos fiind în brațele lui, începe să mă mângâie ușor, eu respirând scandat din cauza adrenalinei și a nervilor.
După ce reușesc să îmi regleze respirația mă ridic rapid de pe jos și din brațele lui. Ce era în capul meu, e un criminal Yoongi, ce dracu e cu tine, poartă-te ca atare.
-Acum poți să îmi spui de ce pleci și ce s-a întâmplat? Spune stând încă pe jos privindu-l și lăsând un oftat prelungă să îi iasă pe gură.
-Am fost la director și am vorbit cu domnul Choi, am spus că vreau să plec pentru că situația mă depașește și nu mai pot să stau, iar el a spus că nu mă va plăti pentru timpul pe care l-am avut aici pentru ca nu i-am adus nicio informație, orice ar trebuii să însemne asta. Se ridică de pe jos punându-se pe scaun în fața mea, eu fii de pe pat, îmi i-a mâinile între ale lui .
-Dacă este legat de sora ta o să te ajută să faci rost de bani când vei pleca, și o să îți spun ce e de spus. Îmi spune mângâindu-mi mâna cu degetul mare.
Îmi trag mâna dintr-a lui și mă uitam încruntat la el.
-Nu am nevoie de banii tăi vreau doar să îmi spui ce se întâmplă dracului o dată înainte să plece de aici, și dacă chiar merită să te scot de aici și să mă razbun pe nenorociți. Spun așteptând să vorbească.
-Pai, vezi tu, tot ceea ce se spune de mine sau s-a spus până acum nu sunt adevărate. Ca aș fi un sociopat criminal în serie care măcelărește persoane,sunt puțin mai temperamental dar nu aș omorâ oameni doar din plăcere, am omorât într-adevăr dar nu fără motiv ceea ce are legătură cu faptul că fac parte dintr-o organizați care este împotriva poliției și guvernelor și așa am ajuns să omor persoane care o meritau. Ei au reușit să mă prindă și să creeze aceasta poveste despre mine, marele criminal. Acum ei credeu că aș putea să te fac să te alături mie și să îți spun lucruri din interior și ei să afle. Eram șocat cât de complexă era de fapt situația, ceea ce se întâmplă ma depășește si nici nu aș fi putut să ma gandesc ca despre asta este de fapt vorba.
-Și.. Și Jungkook și Hoseok? Ei ce sunt?
-Și ei fac parte din organizație, ei și încă câțiva din locul ăsta în restul sunt criminali adevărați aici, vor să păstreze aparențele, vor să ne prefacem că suntem ceea ce nu suntem, să creeze o poveste falsă în tot locul ăsta. Presupun că în scurt timp vor venii să te escorteze deci vreau să îți dau niște numere de telefon și să contactezi aceste persoane, ele te vor ajuta și dacă încă mai vrei să mă ajuți sa ies de aici, ne-ar prinde bine ajutorul tău. Eram oarecum copleșit, dar după tot ce a spus Taehyung chiar vreau să îl ajut să iasă de aici și el să mă ajute pe mine.
-Bine, ok, scrie repede numerele și te voi ajuta. Spun și el imediat ia un raion și o foaie începând să scrie.
-După ce vei ieși de aici și vei ajunge acasă îl vei suna pe Jooheon și el o să îți explice mai detaliat totul, ok? Sper să ai încredere în mine și să mă crezi, și îmi pare rau pentru tot ce ți-am făcut, chiar regret totul.
Ușa se deschide și doi paznici intră și mă apucă de mâini punându-mi cătușe și ținându-mi capul în jos.
Acum începe distracția.
