Am rămas pe podeaua rece neștiind ce ar trebui să fac acum. Voiam să mă ridic și să îmi spăl trupul murdar dar nu puteam face asta. Voiam să am voința de a mă ridică și de al înfrunta pe monstrul care s-a așezat liniștit în pat după tot ce mi-a făcut, adormind. Asa de tare voiam să îl pot sufoca cu o pernă și să îl omor.
Nu mai pot sta nici o secundă în această celula cu el. Îmi voi da demisia și voi termina cu această mascaradă care m-a marcat pe viață. Tot ce mi s-a întâmplat în acest scurt timp mă va bantuii mereu, acest monstru care stă la doar 2 metri de mine mă va urmării mereu.
Ma ridic fără vlagă apucând colțul mesei pentru a mă sprijinii. Durerea pe care o simțeam era agonizantă. M-am îndreptat ușor spre ușa de fier pentru a nu trezi animalul vrând ca paznicul să mă ducă la director.
Cu durerea persistentă care pulsa în mine am reusit sa ajung la ușă.
Ridic mâna pentru a deschide gemuletul de fier dar am fost prins de încheietură și trântit de ușă, simțind metalul rece pe obraz, durerea amplificându-se.
-Ce crezi că faci Yoongi? Crezi că poți scăpa așa ușor de mine? Spune Taehyung printre buze, fiind la doar câțiva centrimetri de urechea mea. La dracu cu tot.
-Ce mai vrei acum de la mine? Lasă-mă dracu. Incercam să mă mișc pentru a pleca de lângă el , dar fără folos, strâmtoarea lui era prea puternică.
-Vrei ti-am zis eu ? Nimeni nu trebuie să afle că eu știu de tine , micul meu polițist. Îmi dă drumul împingându-mă în pat. Și dacă aveai de gând să te duci la director ca să pleci de aici, ar trebui să te gândești de două ori înainte să o faci. Dacă te pune dracu să pleci din locul ăsta, o să vin după tine și te voi distruge, micuțule. Spune analizându-mă. Trage scaunul de lângă masă și se pune pe el aproape de patul unde stateam.
-Îmi pare rau pentru ce s-a întâmplat mai devreme dar jegul ăla chiar ma călcat pe nervi, știi? Așa că a trebuit să confirmăm ceva aici. Ce dracu tot îndrugă ăsta? Se apropie de mine vrând sa isi pună mâna pe obraz dar îl împing.
-Ce dracu e cu tine, curvă? Eu încerc să te consolez aici, să mă port frumos și tu ma împingi? Mă apucă de maxilar strângându-mă extrem de tare. De acum dacă faci ceva greșit te voi rănii de 10 ori mai tare decat am facut-o mai devreme. Să îți fie clar. Îmi dă drumul ridicându-se de pe scaun și urcând în patul de sus.
-Le voi spune paznicilor să rămâi azi în cameră, ca să îți revi. Sper sa nu mai ai astfel de scăpări, iubire.
Monstrul asta e bipolar sau ce dracu?Vreau sa plec dracului de aici și el mă amenință. Cum ar putea să iasă din locul ăsta? Nu poate, nu? Adică, tot ce e posibil de la un nenorocit ca el, dar totuși.
Gândurile mele sunt întrerupte de paznicul care urma să ne ducă afară.
- Haideti, ieșiți. Spun el așteptându-ne să coborâm din pat.
-Tu esti așteptat în biroul directorului. Spune paznicul uitându-se la mine.
-Din păcate se simte rău, așa că ce ar fi să îi spui directorului că nu poate să meargă. Vorbește Taehyung înainte de a spune eu ceva. Nu-i așa Yoongi? Se întoarce la mine cu o privire criminală, nu puteam să mă impun în fața lui, începusem să simt frică față de el, să fiu conștient de ce poate cu adevărat să îmi făcea, așa că tot ce am putut să spun a fost să îl aprob.
-Da are dreptate, nu prea mă simt bine, m-am lovit foarte tare și de-abia pot merge, îi poți spune că voi merge altădată? Spun lăsând capul în jos, mușcându-mi buza. Nu cred că ar devenii suspicios daca nu voi veni.
-Bine, voi vorbii cu directorul să vedem ce spune. Știam că nu va spune nimic pentru nu a trezii suspiciuni și va lăsa pe altădată, chair daca în momentul asta aveam nevoie cel mai mult să vorbesc cu el.
-Ne vedem când mă intorc, prințesă. Spune Taehyung, făcându-mi cu ochiul, ușa închizându-se în urma lui. Acum pot să fiu eu și gândurile mele, trebuie să știu ce să fac mai departe și să reușesc să gestionez situația asta de rahat în care sunt cum trebuie pentru a scăpa cu viață din mâinile lui, pentru a îmi revedea sora.
