Au trecut cele 30 de minute de chin, fiind scoși la micul de jun. Am fost scoși de paznici și duși în sala de mese.
Oamenii care dețin un astfel de loc nu sunt deloc organizați și conștienți de ce se poate întâmpla cu zeci de criminali cu probleme psihice strânși în același loc. Nici nu le prea pasa ca se omor între ei , și nici măcar nu inteleg scopul de a afla informații despre acest Taehyung .
-Hei băieți. Cum a fost în celulă? Nici nu apucam eu si Taehyung să ne punem jos la masa alături de ciudatul de Hoseok și disperatul agresor ,JungKook ca deja ne întreabă de ce am facut in rahatul ala de celulă, și credeti-ma, nu mai vreau sa stiu de nici un fragment din ce s-a intamplat.
-Ne-am distrat foarte tare. M-am ales cu noi semne minunate de la javrele alea. Spune Taehyung cu o fată inocență, incepând să infulece din felia cu gem pusă pe tavă.
-Oh serios? De data asta ce au folosit? Continuă JungKook interesat de practicile de tortură din celulă aia. Tipi astia încep să ma sperie din ce în ce mai tare.
-Pai a folosit fierul încins și apoi m-a biciuit. Foarte prietenoși ca de obicei, tipii astia nebunatici. Privesc șocat cu cât amuzament vorbește de ce i-a făcut călăul ăla.
-Și tu Suga? Ti-a plăcut la petrecere? Ma intreaba JungKook amuzat. Petrecere? Să mor eu de nu sunt sado-masochisti astia.
-Da, a fost extraordinar. Am fost tăiat puțin, și bătut, în rest extraordinar. Spun sarcastic, jucandu-ma cu paharul gol.
-Ma bucur ca esti bine ,Yoongi. Spune Hoseok vesel, aproape sărind în sus de bucurie.
-Și în baie când l-ai omorât pe ăla cum a fost? Stii sunt niște mici zvonuri că nu tu l-ai fi omorât, ci Tae, dar prefer sa nu ascult idioti.
-El la omorât. Stii că nu ma bag în treburile altora, Kookie. Îi răspunde Taehyung pentru mine lui Jungkook, intorcandu-se spre mine si facându-mi cu ochiul.
-Oh, atunci mă bucur. Stiam ca esti un tip interesant de când ti-am văzut fața aia a ta.
-Stii ,mi te adreseze prea informal, și sunt sigur că sunt mai mare decât tine. Spun eu iritat de pustiul care imi vorbea deja prea prietenește. Fiind mai mare decât el cu 3 ani.
-A da, scuze. Atunci ai dori să îți spun Hyung? Ma intreaba el aplicându-se pe masă, punându-se capul pe mână.
-Da, ai putea să îmi spui Hyung de acum.
-Pot să îți spun și eu Hyung? Hmmm. Ma intreaba Hoseok cu ochii de catelusi.
-Dada, fă cum vrei. Spun dându-mi ochii peste cap.
-Min Yoongi, esti chemat în biroul directorului. Se aude o voce din difuzoarele amplasate în colțurile cantinei. Ma simțeam ca la liceu fiind chemat de director din cauza unei șotiei pe care am făcut-o dar de data asta eram chemat pentru nenorocițul de raport, și nici măcar nu stiu ce o să le zic. Paznicul ma ia, tragându-mă după el.
Intram înăuntru fiind întâmpinat de directorul ala jegos și șeful meu, Dr. Choi.
-Yoongi ma bucur să te văd. Spune șeful meu . As dorii să spui cât de repede poti ce s-a întâmplat în astea două zile. Am auzit doar de uciderea din baie.
-Oo da, și de faptul că am fost torturat de fatalăii astia și presupun că o să rămân și cu cicatrici. Spun revoltat privindu-mi șeful care se crispase.
-Imi pare rau pentru chestia aia, Yoongi.
-Mda, sigur. Ma așez jos și încep să le spun ce am facut până acum .
-Yoongi, esti conștient de faptul că trebuie să acționeze dacă nu vrei sa stai aici cu lunile . Aș preferă să îl tragi de limba și sa te imprietenesti cu el. Imi spune șeful de parcă nu eram conștient de asta, repetându-mi de sute de ori chestia asta cu durata și faptul că ar trebui să o fac mai repede.
-Domnule, felul în care vrea el să ne împrietenim nu prea imi convine. Ma las pe spatarul scaunului de piele și imi privesc șeful pentru ultima dată înainte să ies din încăpere.
-Inteleg asta dar trebuie să faci ceea ce e necesar să faci, Yoongi.
-Sigur domnule, ne vedem la următorul raport. Spun și plec alături de paznic din camera, punându-le în poziția obijnuită, cu mâinile la spate și capul în jos, ducâmdu-ma înapoi la cantina, la băieți.
-Începuse cred că ești prea des chemat de director, scumpule hyung. Îi aud vocea nenorocitului de Jungkook imediat ce ma așez pe scaun.
-Și eu început să cred că nu te mai suport. Spun și vad cum colegul meu de celua zâmbește pe sub mustăți.
-Poate ca sunt singurul de la masa asta care și-a dat seama ce esti de fapt , dar o sa vada și Taehyung si Hoseok asta. Acum și-a dat seama acest microb .
-Ce sunt eu de fapt? Stii ce e micutule, esti atât de frustrat că Taehyung nu îți mai dă atenție de când ai venit și ai început să ai idei stupide despre mine din cauza geloziei tale nebune. Îi spun ridicandu-mi privirea și vizând cu adevărat ce înseamnă o fată de criminal psihopat. Era cu totul orbit de furie uitându-se la mine cu o sete de a mă omorâ aici, pe loc.
-Tu vrei sa mori ,rahatule? Se ridică de la masa urlând și sărind pe mine, strângându-ma de gât. Incercam să îl dau jos de pe mine, dar avea o forță teribilă.
-Jungkook, opreste-te în secundă asta. A țipat Taehyung la el și paznici au venit, el dându-mi drumul .
-Nu pot să cred că îi iei aparearea. Nici când m-am enervat pe Hoseok și l-am bătut nu ai reacționat așa. Spune Jungkook în timp ce era încătușat de paznici și dus spre carceră.
-Jungkook, dacă mai ai crizele astea o să te omor cu mâna mea.
-Ai înnebunit de tot din cauza lui. Îti aduce aminte de el, nu? Spune Jungkook pentru ultima oară, disparând pe ușa principală.
Pe fata lui Taehyung se citea aceeași furie ca a lui Jungkook, dar total diferit, mult mai pătrunzătoare și paralizantă. Ceea ce ma speria groaznic. Se așeza calm la masa, începând să vorbească cu Hoseok în liniște. Nu am mai spus nici eu nimic aproape pe toată durata zilei, programul desfasurandu-se normal, și totul fiind ok.
