Era ora 7 jumate, mă îmbrăcasem și așteptam să își facă apariția Namjoon să mergem la el.
-De ce ești așa încordat? Te întâlnești cu vreo fată sau baiat? Mă întreabă Jisoo chicotind. Eram într-adevăr încordat, voiam să vorbesc cu Namjoon, sa văd ce va zice, ma gândisem să nu îi spun ceea ce îmi spusese Taehyung, voiam să îl las să creadă că nu știu nimic.
-Nu mă văd cu nici-o fată și nici-un băiat, merg până la Namjoon, dacă vrei poți merge la Lisa sau să o chemi aici, cum vrei.
-Bine, ai grija să nu bei prea mult, faci urat când bei. Spune ea mergând în camera ei.
După 10 minute stând în liniște pe telefon se aude sunetul de notificare, un mesaj de la Namjoon apărând pe ecran.
"Coboară, am ajuns. "
Îmi iau geaca și cobor repede pe scări urcând în mașină, Namjoon pornind imediat ce am urcat. În mașină nu vorbisem nimic important, chestii obișnuite. "Vremea, ce se mai întâmplă pe la muncă, cum o mai ducem."
Locul unde state ale era doar la 10 minute cu mașina de mine, stând într-un mic apartament de lux din Gangnam. Namjoon crescuse într-o familie bogată, neducand grija de nimic, în liceu era neobișnuit ca noi doi să fim prieteni cei mai buni dată fiind diferența socială dintre noi, părinții lui neînghițindu-mă din această cauză, băiatul lor prețios să fie prieten cu un băiat fără bani. Când am început Facultatea au încetat să le mai pese de mine și prietenia noastră. Poți sune ca este o prietenie clișeică.
Cum ajungem în apartament ma așez pe canapeaua de piele neagră și îmi pun picioarele pe măsuța de cafea.
-Dar te rog, simte-te ca acasă Yoongi. Spune el râzând că m-am pus confortabil cum am ajuns. Am luat și bere și whisky și vin, nu am știut ce ai chef sa bei acum așa ca am luat de toate. Îmi spune punând toate băuturilor pe măsuță și împingându-mi picioarele de pe ea. Aduce pahare și îmi torn puțin whisky dându-l pe gât. Se așază și el jos deschizând o bere și luând o gură ținând în mâna și punându-se confortabil în fotoliu.
-Deci? Ce dracu s-a întâmplat de te-au dată aia afară, adică am fost și cât când m-a sunat Choi să îmi spună că te-au dată fără și nu ai cu ce să te întorci în oraș. Era nervos bătrânul când am vorbit cu el, nu mi-a dat nici-un detaliu în legatura cu ce s-a întâmplat cu voi doi. Sparge gheață Namjoon începând discuția.
-Pai vezi tu,nenorocitii aia au ajuns să mă tortureze alături de Taehyung deoarece a trebuit să fac parte la o crima a unui deținut doar să demonstrez ca sunt unul de-al lor,un deținut, Choi spunadu-mi să fac orice imi stă în putință să demonstrez asta. Am ajuns într-un final la concluzia că nu pot să fac nimic ca să scot ceva de la Taehyung, mi se părea și stupid ca trebuie să facă stă ca să îmi povesteasca el rahaturi despre crimele lui, adică pentru asta există psihiatru, psiholog la dracu, și am avut o ceartă mare cu jegul ala de Choi cum ca nu îmi da nici-un ban pentru ca nu am fost în stare să fac nimic. Așa că am zis ca plec dracu de acolo. Îi povestesc pe moment ce mi-a venit să îi spun, îl priveam să îi văd expresia facială, nu pare șocat sau în vre-un fel. Doar asculta fără să întrerupă și cu o privire neutră, nu puteam să spun ce gândește.
-Și de asta a trebuit să pleci, poate până la urmă te plătea cu ceva pentru ce ți s-a întâmplat, vorbeam eu cu el sau ceva. Spune el luând din nou o gura din sticla de bere.
-Nu cred că o puteam scoate la capăt, adică tot ce vedeam eu era că mă folosește pentru alt scop și eu nu știam care e acela. Sincer ce pula mea făceau cu informațiile unui criminal în legatura cu crimele lui, și mă mai plăteau și cu o căruță de bani. Nu e logic ce se întâmplă aici , stii ce vreau să zic? Îi spun , luând și eu o sticlă de bere și deschizând-o.
-Da, ai și tu dreptate, da ce ar putea să fie. Complicații peste complicații. Ce dracu frate? Clar nu știa cum să îmi răspundă la ce i-am spus, sigur sigur ceva. La dracu, e frustrant ca nu pot să îi spun direct, dacă el știe și eu acum îi povestesc de Taehyung de unde am eu certitudinea ca nu îi va spune lui Choi sau mai stiu eu cui.
-Tu nu știi nimic? Adică tu lucrezi la birou acolo, poate știi mai multe. Îl priveam intens, voiam să văd dacă ceva îl da de gol. Ma simțeam atât de groaznic că pot să fiu în tabere diferite cu prietenul meu cel mai bun, și că el nu vrea să îmi spună nimic.
-Ce să stiu eu? Crezi ca mie îmi spun ceva ăia? Îmi dă strict o treabă, o fac și aia e. Fața lui era puțin crispată, dar încă nu puteam desluși nimic. Hai mai bine să bem și să vedem ce o să faci mai departe, o să văd dacă pot să găsesc undeva să te angajezi și î legatura cu Jisoo, îți pot da eu bai pentru tratament, stii ca mereu ti-am spus ca te pot ajuta.
-Da da, stau liniștit, văd eu cum fac.
M-am decis, o să sun.
..........
