Tot ce auzisem de la Taehyung erau un ecou în capul meu , auzind din nou și din nou vorbele lui. Păreau așa prostești, de domeniul fantasticului , nici de cum realitatea. O organizație împotriva guvernului? Adică ce dracu, chiar există așa ceva? Cum aș putea avea încredere în el? Nu pot să merg nici pe încredere oarbă, îl văzusem cum omorâse o persoană în fața mea, cum nervii lui au ajuns până la Dumnezeu, cum se comporta și felul cum vorbea, total opus față de comportamentul din ultima discuție purtată. Învârteam hărțuita în mâna cu numărul de telefon al acelui Jooheon, într-un fel voiam să las totul așa cum e să îmi caut de lucru și să uit această întâmplare tumultoasă din viața mea dar în același timp voiam să sun și să aflu mai multe, eram intrigat de tot ce auzisem și de ce puteam să mai aud în continuare, voiam să mă și răzbun bineînțeles dar sentimentul de ură mi se domolise de când m-am întors acasă acum 3 zile. Nu am ajuns să îi povestesc lui Namjoon ceea ce se întâmplase fiind ocupat cu munca, în același timp mă gândeam dacă pot să îi spun, dacă pot avea încredere în el să spun tot ce auzisem și ce se întâmplase, chiar devenisem paranoic în legătură cu tot, era ciudat cât de mic poate să fie un om în lumea asta vastă și plină de secrete.
Pun hârtia la loc în sertar acolo unde o pusese și acum 3 zile când ajunsesem acasă. Mai aveam nevoie de timp de gândire voiam să fiu sigur că vreun să fac asta, ca vreau să mă bag în toată această nebunie.
În aceste trei zile am petrecut majoritatea timpului cu Jisoo, ajutând-o cu facultatea, vorbind, râzând, distrandu-ne așa cum nu o mai făcusem de mult. Presupun că amândoi aveam nevoie de puțină liniște și să uitam de ceea ce ne înconjoară și de toate grijile pe care le ducem. Cum mereu eram ocupat cu munca Jisoo s-a bucurat să stăm împreună , dar trebuia acum să fac ceva, ziua în care trebuie să mergem la control se apropie și trebuie să i-au o decizie. Sun la numărul de telefon oferit de Taehyung sau îmi continui viața căutându-mi de lucru și ajungând să mă împrumut cu bani de la Namjoon până ma pun pe picioare.
Se aude telefonul cum sună din bucatarie, eu fiind în biroul meu. Sunetul lui mă trezește din transă și mă îndrept spre bucatari răspunzând fără a mă uita cine e.
-Da, alo? Raspund cu o voce răgușită, tușind de 2 ori pentru a-mi pierde din răgușeală.
-Hei, nu mai dai nici un semn de viața de când te-ai întors, ești ok? Cum e Jisoo? Vocea lui Namjoon mă face din nou să îmi aduc aminte de toate rahaturile la care luasem parte.
-Da, scuze, suntem bine. Am zis să stau câteva zile în liniște să îmi limpezesc gandurile, și Jisoo e bine, la facultate.
Îi raspund îndreptânu-mă leneș pe canapea și trântindu-mă pe aceasta.
-Nu ai vrea să vi diseară la mine să bem ceva și să vorbim, cum nu ai apucat să îmi povestește ce s-a întâmplat. Voce lui ma făcea să fiu puțin neliniștit, nu părea acea curiozitate pe care ar trebui să o aibă o persoană când vrea să afle ceva, e mai mult ca ceva ce vrea să confirme în modul în care a spus-o.
-Da, sigur. De ce nu? Ne vedem pe la 8 ?
-Vin să te iau cum ies de la muncă. E bine așa?
-Da , bine. Spun și închid telefonul uitându-mă în sus la tavan. Daca el știe despre toate astea și eu sunt doar un mic pion prins între piesele importante de pe tablă.
El mereu a fost înaintea mea, mai destept, mai puternic, mai îndrăzneț. Mereu mi-a fost cel mai bun prieten dar dacă el știe totul și eu am fost folosit el fiind de conștient de asta , nu stiu cum aș putea reacționa, dar dacă ar da semne ca ar fi conștient de ce se întâmplă mâine primul lucru pe care îl voi face e să îl sun pe acel Jooheon.
.........
