Seara, după cina, am zis să incerc să vorbesc cu Taehyung , fiind curios la ce se referise Jungkook , faptul că îi aduc aminte de cineva. M-am asezat pe singurul scaun din celula, întorcându-l și punându-le pe el, Taehyung stând pe patul meu și privindu-ma întrebător.
-Vrei sa imi zici ceva, Suga? Mă întreabă el punându-si mâinile în sân .
-Da, as vrea să te intreb ceva. Spun jucându-ma cu degetele, asa cum fac mereu când sunt stresat.
-Dă-i drumul, intreabă-mă.
-Legat de ce a zis Jungkook. Încep eu, lasându-mi capul în jos, pentru a nu-l privi în ochi.
-Că imi amintesti de el? Imi spune el întrebător.
-Da. Cine e acel el?
-Pai, ți-ai dat seama că sunt gay și înainte de a fii cu Jungkook am fost cu un băiat pe nume Joshua . El a fost prima persoană pe care am omorât-o. Încă eram la stadiul de gândire, cum a putut fii cu Jungkook? Și tot nu inteleg de ce își aduce aminte de acel băiat prin mine.
-Și de ce ai facut-o dacă erai cu el? Îl întrebat privindu-l, el fiind cu capul plecat.
-Se despărțise de mine spunând că sunt o influență proastă și multe alte chestii. Acum ti-am răspuns la intrebare și vreau ca și tu să imi răspunzi la una. Imi spune ridicându-se și apropiindu-se de mine.
-Ce întrebare? Spune un înghițind în sec, nefiind sigur de ce vrea să imi spună.
-Stiu ca esti din poliție și ca esti trimis pentru a afla informații despre mine, fiind chemat mereu de către director. Am rămas mut, ce dracu se întâmplă? Cum și-a dat seama?
-Asta nnuuu ee adevaratt. Spun balbaindu-mă. Chiar am dat-o in bara, dacă e să mor acum stiu măcar ca Jisoo va fi în viața.
-Sigur că nu e adevărat. Mă întreb de când ai intrat pe ușa asta. Prima dată am zis că ești un prost apoi chiar am crezut că ești un criminal dar nu un psihopat în orice caz. S-a întâmplat să aflu în ziua când am fost în celulă, când i-ai cerut paznicului trusa medicală. Trebuia să fi mai atent, eram treaz, scumpule. Nu tremura așa în fața mea, ma enervează. Nu o să îți fac deocamdată nimic, chiar am nevoie de tine. Tu vei fi biletul meu de ieșire.
-Cum adică bilet de ieșire? Cum aș putea eu să te ajut?
-Esti chemat de director pentru am monitoriza psihicul, și a afla mici povestiuare despre mine . Tu doar trebuie să îi spui ceea ce eu iti spun să spui. O să îi fac să mă creadă nevinovat și o să ies din rahatul asta, la fel și JungKook ai Hoseok. Stii, nu aș putea să îi las aici. Îmi spune zambindu-mi de parcă ce zicea era floare la urechie, și eu aș fi acceptat fără să comentez.
-Esti măcar conștient că asta e imposibil? Nu o să mă creadă nimeni, și indiferent dacă m-ar crede asta nu ar aduce la eliberarea ta. Îi spun, asezându-ma în pat și intorcandu-ma cu spatele la el. Nu mai vroiam să aud nimic din ce are de zis, era prea mult pentru mine și sunt conștient că trebuie să o fac, să raporteze ceea ce vrea el să raportez șefului meu, altfel aș fi clar mort. Îi simțeam furia fără măcar al privi, stând în spatele meu și holbandu-se. Se auzi scaunul tras pe cimentul rece și pașii lui ușori ce se îndreptau spre pat. Se așează pe patul meu întinzându-se lângă mine și lundu-ma în brațe, oftând. Am preferat să nu ma zbat sau să fac altceva pentru a nu îl enerva, asa ca am adormit cu criminalul psihopat tinându-ma în brațe.
Tot ma foiam în micul pat de 30 de minute și nu ma lua somnul, fiind sufocat și de caldura imbratisarii lui Taehyung care ma ținuse în brațe în tot acest timp. Ma ridicasem în așa fel încât să nu îl trezesc dându-i ușor mâna la o parte și asezandu-ma pe scaun, stând și meditând asupra a ce se întâmplase în urma cu putin timp. Cum putusem să fiu atât de prost să nu imi dau seama că ma auzise în camera ai de tortură, și nici nu dădea semne ca ar sti, chiar luându-mi apărarea în fața lui Jungkook. Într-un final am ajuns să adorm cu capul pe masa.
