-De unde să stiu eu ce caută Jimin aici? Și nu imi spune că și el știe toate astea, nu mai eu nu? Eram atât de frustrat și confuz. Nu știam încă cum să reacționez, ce să spun și fac în continuare.
-Jimin a început să lucreze pentru un tip care se ocupă cu asasinări platite, Kim Seokjin dacă ai auzit de el, da sigur ai auzit. De când a început să lucreze pentru el îl cunosc pe Jimin, am rămas puțin șocat să văd că te cunoaște și îl cunoști. În orice caz, e mult de procesat micuțele asa ca stai și gândește-te la ce am discutat acum și ce vrei să faci în continuare. Ok?
-Stai puțin, vrei sa spui că Jimin lucrează ca asasin? Și nu cred că am la ce să mă gândesc acum. Nu mai putea să stau în acelaș celulă, nu mai puteam respira. Am inceput să respir greu și să gâfâi din cauza presiuni resimțite în piept. Aveam un atac de panică, mă simteam ca intr-o cutie, nu mai puteam gândii limpede, ultimul lucru înainte de a cadea inconștient pe podea a fost Taehyung care își întinsese mâinile să mă prindă.
M-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare. M-am uitat în jur confuz, eram în infirmeria spitalului, două perdele fiind trase de o parte și de alta a camerei, despartindu-mă de celelalte paturi.
-Însfarsit te-ai trezit. Îi aud vocea Domnului Choi care se apropie de patul meu uitându-se cu o grimasă tristă. Te simti mai bine? A spus asistenta ca ai facut un atac de panică. Ți-a facut ceva ăla?
- Nu, nu mai facut nimic, presupun că a fost pe bază de stres sau ceva. Nu știam cum să abordez situația, dacă să aduc vorba de spusele lui Taehyung și să am încredere în domnul Choi sau nu, dar trebuia să meditez puțin la ceea ce o să fac mai departe, eram de-abia trezit din cauza atacului de panică și trebuie să reflect asupra a tot ce s-a întâmplat.
- Dacă spui tu. Spune el trăgând un scaun și așezându-se lângă patul în care stateam. Mă ridic sprijinindu-mă de coate și mă pun în fund privindu-l, știind că va urma să îmi țină vre-un discurs de-al lui.
-Uite cum stă treaba Yoongi, nu ai venit să îți faci ultimul raport și nici nu ai scos vreo informație de la Taehyung, faptul că au trecut câteva zile și nu ai spus sau facut nimic mă neliniștește. Te-am trimis pentru că știam că poți să o faci dar văd că nu ești în stare. Îmi vâjâia capul iar scârba asta mă i-a iar cu aberațiile lui. Ma trimis în pula mea să i-au informați despre crimele unui ucigași în serie și acest ucigași îmi spune mai multe despre adevărata mea misiune decât propiul meu șef.
- Scuză-mă, dar ce vrei mai exact să îți raportez, ce vrei sa aflu? Ceea ce a făcut a fost deja facut, nu mai este cale de întoarcere pentru crimele lui și tu mă trimiți să ce, să îți spun cum a omorât el persoane, să îți spun de psihicul lui? Pentru asta sunt psihologi, nu eu, mai băgat în rahat și acum îmi reproșezi de ce nu am scos informați de la Taehyung când nici măcar nu stiu adevăratul meu scop aici și ce ar trebuii să aflu de fapt. Eram nervos și simțeam cum îmi clocotea sângele în vene, îmi venea să îi sar la gât și să îl omor pe bătrân, nimeni nu mă tratează ca pe o marionetă.
-Ce ar fi să te calmezi puțin și mâine o să vi la biroul directorului să discutam despre asta, da? Acum văd că nu esti într-o stare prea bună așa că ne auzim mâine. Se ridică fiind vizibil nervos. În urma lui se aude ușa cabinetului trântindu-se.
-Nu mai pleca odată moșul. Spune o voce și perdeaua din stânga mea este trasă.
-Ce dracu cauți aici?
.................
