-Am venit ca să vorbim și noi în intimitate iubire. Nu pot să cred, asta mai lipsea, Jimin pe capul meu.
- În primul rând cum dracu ai intrat aici și în al doilea ce dracu faci aici defapt Jimin? Stii ceva? nici nu vreau să stiu în ce cacat te-ai băgat, nu cred că asta e prima și ultima dată când faci greșeli în viața ta și în final ți-o distrugi. Nu era prima dată când Jimin intră în cercuri dubioase de oameni, mă rog, asta le întrece pe toate. Asasin plătit? Adică despre ce dracu vorbim aici.
- Uite ce e, când am aflat că ești aici și esti cu unii din cei mai mari criminali din lume într-un ospiciu, pe deasupra unul fiind și colegul tau de celulă am zis că trebuie să vină să văd cum ești. Chiar dacă ce a fost între noi s-a terminat urât asta nu înseamnă că nu țin la tine. Se ridică de pe patul unde stătea așezându-se pe marginea patului unde eram și panându-și mâna ușor pe piciorul meu.
-Înteleg ca ai venit pentru a face bani și a platii tratamentul și operațiile lui Jisoo, dar te-ai băgat într-un mare cacat Yoongi. Taehyung a pus ochii pe tine și chiar dacă vei pleca de aici cu bine scârba tot va ieși de aici și va veni după tine. Eram din nou băgat în ceață. Eu sunt ultimul prost care habar nu are ce se întâmplă în jurul lui, nu mai voiam nimic în acest moment, decât să îmi văd sora și să pot sta cu ea, să vorbim, să râdem, dar nu, eu trebuie să fiu băgat în rahatul ăsta pe care nici nu îl pot înțelege.
-Bine, daca ai venit aici doar să îmi spui că mai ți la mine și că sunt în rahat nu mă încălzește cu nimic, așa că poți să pleci dacă nu mai ai altceva de adăugat, Jimin. Îi răspund îndepărtându-i mâna de pe piciorul meu și întorcându-mă cu spatele la el punându-mi pătura pe mine.
-Sunt aici să te ajut Yoongi, asa ca aș vrea să pleci de aici cât de repede poți, și mâine dacă este posibil,până nu e prea târziu și primit ca îți voi da eu banii de care ai nevoie, ok? Ce tocmai a spus?
-Până nu e prea târziu? E deja prea târziu dacă privesc din perspectiva oamenilor care ma înconjoară în momentul de față asa ca nu cred că mai pot pleca nici dacă aș vrea și stai liniștit Jimin, nu am nevoie de mila ta. Dacă nu voia să imi spună care e treaba nu știu de ce dracu mai stătea aici și se uita la mine, pot să îmi și imaginez ochii de cățeluși cum mă privesc cu milă.
-Bine, voi pleca. În câteva zile voi pleca și din institut, așa că ai face bine să pleci dracului de aici, indiferent că tu crezi ca nu poți. Se ridică din pat lăsând un scârțâie enervant să se audă urmat de pași lui și ușa trântindu-se în urma lui.
Din nou în gândurile mele întortocheate, astept să îl văd pe nenorocitul de Taehyung și să îmi explice cu lux de amănunte ce dracu se întâmplă aici. Mâine mai trebuie să mă duc și să discute cu retardatul ăla și sper sa se întâmple după ce apuc să vorbesc cu Taehyung și să îmi clarifice ce se întâmplă înainte să dau ochii cu Choi. Nu știam când mă vor lasă să plec de aici din cabinet. Am adormit după aproximativ o oră de la plecarea lui Jimin.
Mă trezesc auzindu-mi numele strigat de asistentul cabinetului.
-----
Imi cer mii de scuze că nu am mai postat.
Presupun ca din cauza imensului timp în care nu am mai postat v-ați pierdut interesul în a citii cartea și chiar imi pare rau.
Am trecut printr-o perioadă mai urâtă și chiar acum incerc să mă revanșeze și să scriu mai multe capitole .
Va multumesc încă odată pentru ca imi cititi cartea și încă ma sustineti.🙏❤❤
