Prințesă sub acoperire

Capitolul 15

*-Ce zici de o mică pedeapsă? spun și o prind de talie apoi o trântesc pe canapea
-Nuuu! țipă și începe să râdă
G-gata! țipă și mă opresc din a o gâdila

În sufragerie intră cei doi uitându-se parcă speriați la noi iar când îi vede și Sara încearcă să se oprească din râs.

-Voi începeți să țipați ca nebunele pe rând? întreabă bărbatul
-Bine că nu fac pe nebunele amândouă deodată. spune și se dă în spate
-Hai că nu facem chiar așa rău! spun și mă uit la Sara și începem amândouă să râdem

-Aveți ceva planuri pe astăzi? întreabă bărbatul
-Nup. spune repede Sara
-Atunci ți-o răpesc câteva ore! îi spune și mă trage după el
-DISTRACTIE PLĂCUTĂ!!! țipă după noi

Îi arăt semnul păci și încep să merg pe lângă el apoi îmi face semn spre o mașină neagră așa că intru.

-Ai de gând să mă duci undeva să mă omori? îl întreb văzând că mergem spre câmpurile
-Nu fi naivă, te duc să o vezi pe mama ta și ai multe chesti de aflat despre tine.
-Cum ar fi?
-Știi de ce mereu te lingușeau și aveau grijă să nu te rănești?
-Aaa... Pentru că mă iubesc?
-Nu. spune și oprește
-Atunci?
-Dă-mi mână!

Îi dau mână și mă strânge ca să nu o trag apoi scoate un briceag și îmi face o tăietură pe mână.

-Uite! spune și îmi face semn spre rană

Începe să curgă ceva negru ca sângele și în nici un minut nu se mai observa că am fost tăiată acolo.

-Ce nai....
-Acum vrei să știi?
-Da. spun uitându-mă în continuare la mână

Mașina intră într-un tunel și când ieșim din el totul era în negru, roșu și portocaliu.

-Ce e locul ăsta?
-Locul ăsta e acasă! spune și începem să mergem

Oameni se uitau ciudat la mine iar pe el îl salutau respectuos.

-Eu ar trebui să îți spun tată? îl întreb
-Poți să îmi spui tată sau Lucifer. E alegerea ta. spune și intrăm într-o clădire neagră foarte înaltă, ca un palat sau un zgârie nori

Se oprește în dreptul unor oameni și le spune ceva iar ei aprobă și dispar.

-Mama ta va fi aici incurând. spune și îmi zâmbește - - Bine, acum îmi spui ce sa întâmplat în mașină?
-Poate nu o să mă crezi dar acum suntem în iad.
-Imposibil! spun sigură pe mine
Nu sunt moartă și nici tu!
-Eram sigură că asta o să spui. spune și își dă ochi peste cap

Se uită atent la mine și fața lui începe să se inrosească și încet încet să aibă o față înfiorătoare. Își reia fața normală și îmi zâmbește.

-Acum mă crezi?

𝔇𝔲𝔭𝔞̃ 𝔠𝔞̂𝔱𝔢𝔳𝔞 𝔬𝔯𝔢

-Hai să te duc acasă. spune după ce mama pleacă

Aprob scurt și mergem spre mașină, am aflat atâtea lucruri de nu îmi pot lua gândul de la ele nici dacă vreau. Oftez și îmi deschid telefonul unde văd mai multe mesaje de la Maya și Sara. Îl închid înapoi și continui să mă gândesc la tot până când am ajuns acasă.

-Uite numărul meu, sună-mă oricând vrei. spune și îmi zâmbește
-Bine tată! spun și ies iar el rămâne surprins

Intru în casă și Sara sare pe mine și mă sărută apăsat.

-Credeam că nu mai vii! Începeam să regret că te am lăsat să pleci cu omul ăla! Ești bine? Ți-a făcut vreo ceva? spune repede
-Sunt bine! spun și o sărut

Mă strânge în brațe așa de tare de cred că dacă nu am murit acolo o să mă omoare ea.

-Ai ajuns? Ești bine? Te ai înțeles cu ei? Ți au zis tot? întreabă mama ieșit pe hol
-Da mama sunt bine, m am înțeles cu ei și da mi au spus tot!
-Mă bucur! spune și îmi zâmbește
-Pleci? întreb când văd bagajul
-Da, trebuie să plec!

O iau în brațe apoi pleacă grăbită direct spre aeroport.