Amicul meu, Madd (boyxboy)

5.

○următoarea zi○

        Îmi aud numele asa ca ma întorc fără să mă opresc din mers. E abia 7:30 si sunt in curtea liceului. Nu am putut să dorm toată noaptea, iar dacă aș fi reușit să dorm dimineață acum nu mai eram aici. Cole îmi face semn să îl urmez. Ies de pe alee și calc pe iarbă. E încă rouă și tenișii mei or să se distrugă. Dar ce nu fac eu pentru prietenii noi, nu? Mă simt de parcă îmi calc în picioare toate principiile, însă Cole nu e un tip nașpa. Dau mâna cu el cand ne apropiem și mergem spre foișor unde mai sunt câțiva băieți.

—Dacă o să te vadă Hilton o să aibă crize.zice unul dintre ei către mine

—Hm?mârâi și mă așez pe bancă apoi îmi scutur picioarele

—Uniforma, omule.

       Ce-i drept azi am fentat uniforma, vreau să văd ce se întâmplă. Am un tricou alb, larg, care îmi lasă la vedere cerneala de pe brațe, niște pantaloni verzi cu multe buzunare și niciun chef de viață. Nici nu mai stiu cine e Hilton, de fapt nu cred ca m-a interesat vreodată suficient de mult cât să aflu sau să țin minte.

—Cum e Leon?întreb în timp ce îmi sprijin bărbia de mâini

—A zis că vrea să vorbească cu tine cand se întoarce.spune Cole și da din umeri apoi întinde mâna spre alt individ

—Cu mine? De ce?

—A zis că îți e dator sau ceva de genul...

—Mhm.

       De ce nu sună asa bine și în capul meu? Mergem curând spre clasă și între timp incepe ploaia. Primele ore au fost liniștite, pentru că m-am mutat în ultima bancă să nu fiu chiar ținta profesorilor. Mi-am petrecut majoritatea timpului analizându-mi colegii. N-am scris absolut nimic, locul meu chiar nu e aici. Mătușa are impresia ca sunt un geniu, mai bine mă lăsa la un liceu oarecare. Copilul pe care îl vede ea conștiincios e mort. Mă uit la Elliot cum răsfoiește cartea aia în prostie de fiecare dată când profesorul pune o întrebare. E clar că nimeni nu îl suportă, văd cum toate privirile cu venin se îndreaptă spre el. Măcar lui nu ii pasă. Imi pun capul pe masă și inspir adânc. Mai erau trei sau patru ore? Aud clopoțelul și mă ridic, profesorul iese și o avalanșă de hârtii mototolite se îndreaptă spre capul lui Elliot. Imi ridic ghiozdanul de pe jos și merg spre ieșire.

—Maddox!

       Mă întorc și îmi face semn să îl aștept. Aruncă ultimele hârtii în tocilar, și îmi întorc privirea spre hol. Penibil.

—Șansa ta.zice și îmi aruncă o hârtie

         Îl privesc simplu și hârtia se lovește de pieptul meu apoi îi dau cu piciorul.

—Te provoc, Maddox.zice și lovește mingea spre mine. Fă-o!

—Scutește-mă, Cole.mârâi iritat