Amicul meu, Madd (boyxboy)

18.

○săptămâni mai târziu○

       Mă întorc cu spatele la oglindă apoi iau alta și mă uit prin ea la ceea ce a făcut Alex pe ceafa mea. Game Over. Surâd apoi mă focusez pe cicatricea ce e acum acoperită de cerneală. Fulgerul e mult mai vizibil, iar cele două cuvinte sunt poziționate unul mai sus decât celălalt și arată grozav.

-Nu ai de gând să îmi spui de unde ai căpătat cicatricea aia?întreabă în timp ce își strânge ustensilele

-Cineva a încercat să mă ucidă.spun privind fix oglinda și atingând tatuajul cu buricele degetelor

-Maddox...

-E în regulă.zic râzând apoi las oglinda jos și îmi iau geaca. Trebuie să plec! Ne vedem mâine?

-Sigur.spune ușor bulversat și dăm mâna

       Ies din clădire și îmi bag mâinile în buzunare. Curând se apropie vacanța de iarnă, ma întorc la mătușa. Habar nu are cu ce arătare o să se trezească la ușă. Săptămânile astea m-am concentrat pe a rămâne în liceu, poate că nimeni nu mă mai place, poate ca Elliot s-a întors la vechiul el, poate ca toate s-au dus dracului... însă eu sunt bine. Gata cu Madd, gata cu vocile care nu mă lasă să dorm noaptea. În schimb am primit liniște, o liniște care mă ucide și mă face să îmi amintesc tot ce mă doare, tot ce mi-am dorit și tot ce am respins. Elliot nu mi-a mai vorbit din ziua aia, nici din greșeală. Iar eu i-am arătat în final că nu imi pasă. E mai bine asa, până la urmă nimeni nu ar vrea un nebun... Nu i-am dat dreptate lui Madd, însă are. Stiu ce se întâmplă când ies de sub control, poate că mă voi retrage să nu îl rănesc fizic, doar că... Imi tot imaginez cum cad în gol. Coșmarurile nu mă lasă să dorm noaptea, as vrea sa mor. Asa toate s-ar sfârși. Pastilele o să mi se termine curând, cred ca e timpul să fac ceea ce Madd a vrut mereu. Acum stiu că Elliot nu o să îmi simtă lipsa, nici măcar pe jumătate pe cat îmi lipsește el mie. Împing poarta căminului cu umărul și văd pe cineva stând pe o bancă îndepărtată. Pare a fi un cuplu, însă lumina e slabă. E aproape opt seara, am hoinărit cu Alex si amicii lui peste tot. L-am reîntâlnit cand eram la o petrecere cu Leon și Cole, cum l-am văzut am si plecat să îl salut. Tot ce îmi amintesc e că m-am trezit a doua zi cu o durere de cap infernală și cu Alex care era panicat că am doar 17 ani. Și nu, nu a fost nimic între noi. Îi e teamă că mătușa o să trimită poliția pe el din cauza tatuajului de pe gât. Dar tot la convins să îmi mai facă unul. Mă așez pe scări și îmi aprind o țigară. Aerul rece de afară mi-a făcut fața să înghețe, la fel și mâinile. Mai stau puțin. Mintea mi-o ia razna între cei patru pereți ai camerei mele. În cele din urmă am inteles cu ce m-am ales în urma alegerilor mele, m-am ales cu singurătatea. Sentimentul de care mi-a fost teamă până acum e cel cu care trebuie să mă obișnuiesc. Cum am putut să cred ca Madd o să se schimbe? Mă uit în stânga mea, vrând să îi văd din nou imaginea și rânjetul ala tâmpit, dar nu mai e. Cand i-am acordat o a doua sansa am crezut ca moartea l-a speriat la fel de mult ca pe mine, dar sunt mai naiv decât Elliot aparent. Arunc țigara terminată apoi mă ridic și intru in camin. Urc scările lent apoi ajung la etajul meu și scot cheia din buzunar.