Amicul meu, Madd (boyxboy)

9.

○următoarea zi○

       Îmi arunc ghiozdanul în dulap apoi iau vesta de pe umeraș și o îmbrac peste tricou. Dacă nici așa nu-i convine lui Hilton, îl bag in mă-sa. Îmi iau cele necesare pentru oră și văd cu coada ochiului cum se deschide dulapul de lângă. Grozav, mă ignoră. Poate nu ar fi trebuit să încerc să fiu asa mare ajutor. Dar am avut impresia că pentru câteva clipe i-a plăcut. Încui dulapul apoi trec pe lângă el, însă nu pot să îmi continui drumul. Stau lângă el și mă uit cum își verifică notițele. Nu-mi place să fiu ignorat. Tușesc fals, poate asa ajung undeva. Primesc o privire simplă și un "hei" aproape neînțeles.

-N-ar fi trebuit să fac chestia aia fără acordul tău. În regulă, îmi pare rău. Dar să zicem că m-a luat puțin valul... voiam doar să te ajut, Elliot.

          De ce pare ca in mintea lui se da un război mondial? Mă privește de parca ar vrea să spună ceva ori să mă pocnească ori să mă trimita la dracu.

-Ce a fost aia?întreabă stânjenit

-Care aia?întreb pierdut și mă uit în jur

-Limba ta...

           Ce are limba mea? Lovesc cerul gurii cu biluța de la pierce apoi îmi dau o palmă mintală și râd.

-Ce e asa amuzant?întreabă supărat și își vede în continuare de treabă

           Mă uit în jur și nu mă sunt decât câteva persoane pe hol, dar astept sa treaca mai departe. Mă sprijin cu umărul stâng de dulap și ii observ chipul încruntat. De ce se comportă asa? Întreb de parca ar fi vrut să aibă primul sărut cu un băiat... de fapt nici nu a avut de ales.

-Elliot?

-Ce mai vrei?zice răutăcios

-Doar uită-te la mine puțin. 

        Închide dulapul într-un mod neobișnuit lui și se uită la mine. Îi arăt limba apoi ranjesc și plec.

"Știi, mai devreme ziceai ca lui i-a plăcut micul vostru moment."

          Madd trece o dată prin fața mea și văd rânjetul de pe chipul lui însoțit de o privire bizară, mă încrunt stiind ca urmează să îmi toace nervii, însă nu mă opresc să îl ascult.

"Dar ție, Maddox?"

"Te-ai avântat fără să gândești situația o singură clipă."

"Cred că ciudatul ți-a cam dat ideile peste cap, dar nu numai asta ci și..."

           Trântesc ușa clasei si nu mai aud nimic din ce spune. Mă uit în spate și îl văd prin micul geam, făcându-mi cu mâna înainte să dispară de tot. Vorbește prostii, ca de obicei. Ciudatul nu înseamnă nimic pentru mine, sărutul ăla nu a însemnat ceva. Vreau doar să îl  ajut pentru că... poate chiar mi-e milă de el. Asta e!