Amicul meu, Madd (boyxboy)

29.

○○○

         Ies din baie, având doar niste pantaloni de trening pe mine. Merg în cameră după care îmi iau telefonul și verific dacă s-a încărcat. Aud ușa fix cand eram gata să apăs pe apelare către mătușa. Mă uit la el apoi la pungile de mâncare din mâna lui și din nou la el pentru că părul lui e complet ud. Afară plouă! Scap telefonul din mână cand aud tunetul după care îmi privesc mâinile. Chiar trebuie să fiu atât de slab în fața lui?!

-La naiba.spune uimit

          Îmi analizează tatuajele, stând pe scaunul de lângă geam și tremurând încet.

-Ce?

-Îmi place tatuajul de pe gât.zice și surâde

-Tremuri.zic și nu face decât să își mărească zâmbetul de pe chip

-Intru în sevraj, bobocule.strigă exasperat apoi se ridică agitat și râde în timp ce își ciufuleste părul

-Nu o să mori.zic indiferent și îmi iau un tricou pe mine

-Să mor? Poate nu. Dar să înnebunesc există toate șansele!  

         Se rotește de câteva ori prin cameră și ajung în fața lui, nu pot să îi privesc ochii deloc. Îi strâng în pumn hanoracul și apa picură încet pe podea.

-E de la frig, deșteptule.spun amuzat

-Crezi?

           Îi văd rânjetul și îmi iau mâna de pe el.

-Destul de sigur.       

             Ne uităm unul la altul câteva clipe, iar de data asta e primul care cedează. Își mușcă buza de jos privind spre micul hol, după care pleacă zicând că merge să faca un duș fierbinte. Mi-e foame, însă o să îl aștept. Mă întorc la telefon și decid ca pana la urma să îi dau mătușii un mesaj că sunt okey cu toate că nu știu dacă o să mai fiu după ce revine el sau după ce mănânc. Mă ghemuiesc pe pat și închid ochii pentru câteva clipe, niciodată nu m-am simțit mai obosit ca acum.

○○○

          Ceva îmi atinge ceafa și mă deranjează. Mă foiesc puțin apoi deschid ochii în larg și mă ridic, privind în jur. Sunt învelit cu o pătură, iar când mă uit în spate Zed se ridică lângă mine.

-Nu am vrut să te trezesc.spune cu părere de rău

            Nu spun nimic, doar îmi pun mâna pe ceafă și mă uit spre fereastră. Afară e beznă, dar tot pot să aud ploaia.

-Ți-e foame?

            Aud foșnetul pungii și nu trebuie să spună de două ori. Mă ridic mai sus pe pat și iau punga după care încep să mănânc sandwich-ul pe care mi l-a luat. Aprinde TV-ul și schimbă programele neîncetat, făcându-mi ochii să ardă. În cele din urmă îl închide și lasă telecomanda deasupra patului.

-Acum câțiva ani am auzit de un puști care s-a aruncat de pe o clădire.

               Aproape mă înec atunci când aud, dar nu asta e cel mai rău lucru, ci lacrimile care mi-au ajuns deja pe linia ochilor.