Amicul meu, Madd (boyxboy)

27

            Nu-i o idee bună, nu-i deloc o idee bună. Mă uit la el cum se învârte prin garaj cu o lanternă în mână. A tras mai devreme o prelată de pe camioneta din mijlocul încăperii. Dacă e să fiu sincer nu cred că rabla asta o să meargă prea departe. Îl aud cum înjură și caută cheia în timp ce fumează și se lovește de dulapuri. Nu-mi amintesc să fi fost atât de imbecil cand eram copil. Eu și idiotul de Zed n-am fost niciodată prieteni. E mai mare decat mine, poate cu trei sau patru ani. Eram boboc atunci când el era în ultimul an, de aici și porecla stupidă "bobocule". Am fost subiectul lui de amuzament o perioadă, după ceva s-a schimbat la el. Cred că mă invitase la una dintre petrecerile lui ciudate și era să mor în casa asta, îmi amintesc vag câteva figuri ce stăteau deasupra mea și urlau să țin în piept și eu simțeam cum mă pierd de realitate. Madd era acolo... mă uit în dreapta pentru că aud un zgomot. Imi aprind lanterna la telefon și mă las pe vine. Vad un șobolan care se uita la mine apoi fuge spre ieșire, mă ridic imediat apoi fac un pas în spate și mă lovesc de cineva. Tresar și mă întorc după care îi bag lanterna în ochi.

-Ai șobolani.spun încercând să dreg situația

-Mă întreb după cine au venit.zice și își dă ochii peste cap. Dă-mi asta!

          Îmi smulge telefonul din mână și își continuă căutările.

-Ești sigur că mașina pornește măcar?întreb și mă țin după el

           Mă aleg cu o palmă în piept și îmi da telefonul să îl țin cât timp el răstoarnă cutii pe podea.

-De ce naiba îți tii cheia mașinii în cutii în care nici tu nu stii ce...

-Am cheia în buzunar.mârâie și își lovește coapsa stânga

-Atunci ce naiba cauți?!întreb și las lumina în jos

-Un om capabil să țină o lanternă, esti imbecil?!strigă și mă prinde de mână și mă readuce în poziția de mai devreme. Stai asa și țineți gura!

                Acum că mă gândesc la petrecerea aia, nu cred că am fost inviatat acolo cu intenții bune de la început. Nu l-am întrebat niciodată care a fost scopul. Imi amintesc cum m-a scos dintre ei, pe brațe. Mi-a lovit obrajii cu palmele repetând că trebuie să rămân treaz, de parcă și aveam chef să dorm. Imi amintesc faptul că am vomitat pe pantofii lui și aproape am leșinat. Acum ca imi amintesc asta tare rau îmi pare că nu i-am văzut expresia feței. Ziua următoare m-am trezit acasă la mătușa, în pat. Nu stiu nici astăzi cum am ajuns acolo, dar cred că cei doi s-au întâlnit și mătușa nu mi-a spus.

-De ce m-ai scos de acolo?întreb

-De unde?mârâie apoi își pune mâinile în șold și se uită la dezastrul de pe podea

-Petrecerea ta, de acum câțiva ani.

-Nu eram pregătit să merg la închisoare pentru crimă.