1.

1.3K 79 14
                                    

     O clipă, atât îți trebuie ca viața ta se întoarcă la 180 de grade. Îmi amintesc perfect cum tot ce aveam mai drag pe lume mi-a fost luat. Nu voi uita niciodată, pentru oricât de mult as  încerca încă simt de parca as retrăi fiecare secundă. Acum eram fericit, iar în  urmatoarea clipă ...

- Maddox e un copil bun, a fost la multe școli de-a lungul anilor. A călătorit mult cu părinții lui, înainte de... accident .

         O privesc de lângă ușă cum îi explică directorul cât de isteț sunt, că nu va regreta absolut deloc dacă îmi va accepta cererea de înscriere.

Ținuta e o componentă importantă în disciplina elevilor noștrii. o atenționează bărbatul în timp ce mă scanez din cap până în picioare

            Ea rezolvă, mereu a facut asta . Privesc în gol pe fereastră, dorindu-mi numai să îmi pot pune căștile în urechi și să dau drumul la muzica la maxim. Muzica face uit, am nevoie de ea altfel o pierd în propriul lor labirint de gânduri negre. Ea crede sunt mai bine, ea crede ce e mai greu a trecut. Nu simt așa, nu văd atat de promițător acest "nou început " de care îmi vorbește. Dar nu e ca și cum avea ceva mai buna de facut. Viața mea trebuie continue.

—... nu sunt admise piercing-urile, țigările, alcoolul sau orice alt fel de substanțe nocive.

          Mă uit la el și zâmbetul îmi tremură puțin în colțul gurii. Am ochii roșii în cap, îi simt cum ard, dar numai de la droguri nu sunt așa ... I-as fi spus boșorogului ceva de dulce, însă am promis că de data asta o să îmi schimb atitudinea. O privesc pe mătușa care nu spune nimic, nici mă privește, cumva îmi dau seama că e mare echipă în interiorul ei să nu îi strică și planurile. Și tac.

—Cât despre părul lui ... zice ușor nesigur

            Poate am ales momentul nepotrivit tac, sunt singur mi-ar putea găsi un liceu ceva mai puțin pretențios. Mătușa își drege vocea și începe să îi explice totul. Urăsc să afle necunoscuți lucruri personale despre mine. Cu ce il încurcă pe el parul meu?! Îmi învârt inelul pe degetul arătător cât timp aud iar aceeași poveste, uneori am impresia ca trăiesc ziua asta la nesfârșit, doar că sunt în față altor oameni, la fel de scârbiți de prezență mea de parcă le-as fi făcut ceva. Cand lucrurile devin insuportabile pun mâna pe clanță și ies apoi trântesc ușor în urma mea. Nu e impresia bună pe care trebuia o fac, dar e ori asta ori iau la ceartă cu el. Mă refugiez într-o baie apoi începe să îmi spăl palmele transpirate din cauza căldurii insportabile. Îmi trec mâinile și pe față apoi prin păr și mă sprijin în ele de marginea chiuvetei.

"Mai tii minte cum era mori? Era atât de aproape, la naiba, Maddox! De ce a trebuit supraviețuiești?"

            Individul din oglindă începe să râdă zgomotos și să mă ia peste picior. Are o plăcere deosebită să mă pună la pământ și oricât de mult as încerca, el...

"Te amăgești singur, Maddox."

"Crezi că vrea te ajute ?"

"Vrea doar scape de tine!"

"Mai stii cand a tras de volan?"

"Dacă nu a fost o greșeală?"

"Era nebună, la fel ca tine!"

           ...el sunt eu, dar în același timp suntem două persoane complet diferite. Unul dintre noi există numai când refuz tratamentul. Iar celălalt? Celălalt e obligat fie conștient zi de zi. Îmi privesc fix imaginea în oglindă și vocile din capul meu par să înceteze, sunt înlocuite de un țiuit surd, dar obișnuit. Îmi închid ochii strâns și inspir adânc.

"Ți-a fost dor de mine, hă?"îi aud iar vocea ironică cum răsună în mintea mea

—Nu ești real.șoptesc și imi îndrept spatele. Nu poti sa te joci din nou cu mintea mea!mârâi printre dinți

              Rade din nou, mereu face așa. Dar de ce?! Deschid ochii și il privesc tăcut.

"Hai spune-o, hai, Maddox!" mă îndeamnă răstit

"Spune exact cum te-a învățat doctorul!"

"Doar îți voia binele, nu?"

"Sau poate îți voia doar banii?"

"Hai, Maddox! Cuvintele magice!"

                Face pași mai aproape de mine si continuă urle și scoată din minti.

—Încetează!strig și îmi strang pumnii gata să sparg oglinda

Maddox?

                 Totul revine la normal și îmi zăresc chipul disperat în oglindă. Cum am ajuns la asta?! Închid robinetul apoi inspir adânc, îmi iau ghiozdanul și ies din baie.

—Te simți bine?mă întreabă și își pune mâna pe umărul meu

—Da.zic și mă uit în jur. A trebuit să îmi iau pastilele, atâta tot.

           Vreau profit de libertatea pe care mi-o oferă locul ăsta, vreau schimb. Copilul care a supraviețuit în accident trebuie moară astăzi, a plâns nopți întregi, e de ajuns.

      ×××

             Deschid ușa camerei de cămin apoi îmi las ghiozdanul să cadă pe podea. E o cameră simplă, cu un pat, un dulap și un birou. Probabil o arate mai bine după ce îmi înșir toate posterele pe pereți.

—E o cameră drăguță, nu crezi? Zice în timp ce îl ajută pe un deget peste prfgul de pe birou. Are nevoie de puțină curățenie doar.

—E deja 14:12, o să pierzi trenul.spun și mă așez pe pat

—Dacă vrei pot să ...

—Mă descurc.mormăi serios

         Se așează lângă mine și începe să mă dojenească de parcă as avea doi ani, după câteva minute de îmbrățișări și cuvânt de rămas bun rămân singur în linie din cameră. 

          Acum ce?           

____________________

      O să las asta pe aici, cum mai fac eu de obicei

       :>

Amicul meu, Madd (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum