○ziua următoare○
Îmi închei ultimul nasture de la cămașă apoi mă privesc în oglindă. Tatuajul meu se vindecă bine, și arată mișto.
"Poate nu a fost o idee atât de rea."
-Nu a fost deloc una rea.zic apoi îmi iau vesta pe mine
Îmi pun și șapca pe cap apoi îmi iau ghiozdanul pe umăr și ies. Cobor scările în timp ce îmi descurc căștile după care le pun în urechi și ascult muzică pana la liceu. O zi absolut normală din viața unui adolescent normal.
"Aproape normal aș spune."
Dau volumul mai tare, cu toate că e posibil sa surzesc într-o zi. Cam liniște pe aici... Verific ora, însă e cea corectă. Poate se întâmplă ceva interesant? Intru pe hol și văd că lucrurile sunt normală. Grupuri mici de oameni care stau pe ici pe colo.
-Neața.spune Elliot și își deschide dulapul
-Neața.răspund apoi îmi iau caietul și mă uit la el. Cum ești?
-Ăm... bine. Încă n-am dat de nimeni ce vrea să îmi aducă sfârșitul.zice și se uită precaut în jur. Credeam că ești obosit.spune după ce se uită la mine
-La ce te referi?
-Ai cearcăne, și ți-ai luat vesta pe dos.
-Hă?
Mă uit la mine și are dreptate. Oftez apoi pun caietul pe raft și îmi dau vesta jos și o întorc.
-Știam, verificam dacă observi.
-Și cearcănele? Cu ele ce-i?
-Nu știu, nu erau cand am plecat din cameră.zic și zâmbesc scurt
Închid ușa apoi tresar speriat și îl lovesc pe Cole în abdomen cu pumnul.
-Mori!zic și îl văd cum se ghemuieste și geme de durere
-De ce esti prost?
-Pentru că deștepții ca tine mor primii!
Scot cheia din ușă și îl urmez pe Elliot. Cole vine din urma si stau intre ei, pe de o parte sunt atent la el care vorbește de nu știu ce meci de baschet, iar pe de alta îl văd pe Elliot care merge în același pas cu mine. Arată de parcă se roagă să nu fie văzut de Cole.
-Și ce zici? Te bagi?
-La ce?întreb și intru în clasă
-Meciul, omule! Am stabilit deja ca e diseară.
-Nu aveți pe altcineva?
-Dar tu ce naiba faci?
-N-am chef.zic apoi mă așez în bancă

CITEȘTI
Amicul meu, Madd (boyxboy)
Ficțiune adolescențiAveam nevoie de o schimbare, de un nou început după ce mi-am pierdut familia într-un accident cumplit. Nu știam de unde să încep, nu știam dacă mai vreau să continui măcar, nu mai stiam ce înseamnă să fii fericit... Rămasem singur la o vârstă fraged...