Plouă. E vineri. Aștept autobuzul. Tu nu ești aici. E rece. Nu-i soare. Nu mai am nici o țigară. ArticMonkeys nu mai răsună lângă mine. E frig fără tine. Mai aștept un pic, văd o umbră, cred că ești tu. Nu, nu ești tu. Voiam să te văd. Vine unul și mă întreabă dacă am să-i dau un foc. Îmi dă o țigară pentru asta. Aveam nevoie de una. O aprind. Ăla a plecat de mult. Trag din ea. Nu are același farmec fără tine aici. Uneori nu mai vii două-trei zile, dar mereu te întorci. A venit autobuzul tău.. Cineva coboară, e îmbrăcat în negru. Tu ești, părul ți-e mai ciufulit, cearcănele îți sunt mai pronunțate decât de obicei, mirosul de tutun se amestecă ușor cu cel al alcoolului. Mă încrunt la tine îngrijorată că ți se întâmplă ceva, dar tu doar îți aprinzi țigară, se așezi lângă mine și îmi zâmbești.
Vine autobuzul. Plec. Te privesc cum îți pui căștile și pleci...
CITEȘTI
Cu pixul pe foaie
Short Story“Nu trebuia să-mi pese de nimic altceva decât de mine. Ăsta era adevărul pe care nu aveam voie să-l uit niciodată.” -M.