Cu pixul pe foaie

XXII-partea I

       Plouă din nou , mereu a fost așa . Azi , ce zi ciudată! Am fost la cursuri , a fost relativ bine , deși gândurile mele erau paralele cu vorbele profesorului de istorie muzicii și ale colegilor , eram bine că nu eram singură . Robert , colegul din spate am insistat să ieşim la cafea , nu voiam sincer , dar e bine că până la urmă am acceptat invitaţia . E un tip haios ,care încă nu am terminat-o cu anime-uri , e diferit de tine din atât de multe puncte , dar am râs cu el , de el . E ca un copil de 10 blocat într-unul de 22 ani , e haios , cam atât pot spune despre el . Am făcut atât de multe comparaţii între tine și el încât am pierdut frecvent șirul discuţie , dar dacă a băgat de seamă nu a zis nimic , doar a continuat ceea ce vorbea el acolo .
     Aprind o ţigară și mă las pe spate în căutarea unei poziţii comode . Nici bine nu mă aşez că ușa îmi este deschisă și trântită cu putere de perete . Alerg până la hol , nu înainte să-mi iau umbrela din suportul ei , halal mod de apărare , dar mna ..
    Te văd ești în faţa mea , părul negru îţi acoperă frunte ,iar ochi-ţi sunt roșii , de la fumat bănuiesc sau băut , te apropii de mine , mă priveşti pe mine după care te uiţi prin casă ca și cum ai căuta ceva.
"-Unde-i?!" Ţipi , te apropii mai tare forţându-mă să mă dau în perete .
   "- Nu te uita așa la mine , unde îţi e iubiţelul?" Mă uit confuză la tine , încerc să spun ceva ,dar nu pot . Cuvintele încearcă să iasă din mine ,dar nu au forţa de a se face auzite. Privirea ta rece îmi îngheaţă fiecare organ ,iar respiră mea se accelerează pe măsură ce corpul tău se împinge în al meu , ce dracu te-a adus în starea asta?!
"-Eu te iubesc , vreau să-ţi arăt asta și tu ce faci, ce faci?! Te vezi cu altul! Nu fă pe amnezică cu mine , acum câteva ore erai cu el la dracu! Am văzut , am văzut cum se dădea la tine și tu îl lăsai! Ce dracu e greşit cu tine?! Cum poţi să-i zâmbeşti lui când tu ești doar a mea?! Cum poţi , cum poţi?!" Lacrimi cad din ochi tăi, iar eu stau doar și te privesc , nu pot să fac nimic , nu pot nici măcar să spun o afurisită de propoziţie , stau ca o proastă și îţi privesc trupul cum tresare la fiecare scâncet . O , iubitule! Braţele mi se înfășoară în jurul corpului tău și te strâng, lăsându-mi durerea să se piardă în a ta .
"-te iubesc , copil prostuţ!" Îţi şoptesc și îţi sărut fruntea ..

N.A.
  Hei dragilor , sper să vă placă și ne citim la următorul capitolul .
     Lăv , Lăv , Lăv .
P.S ca și celelalte capitole , ăsta e necorectat .:)