Încă e frig, dar e soare. Mă îndrept spre stație. Oare ești acolo? Nu cred. E weekend. Ce-ai face acolo acum? Nu știu, dar sper că ești acolo. Am intrat într-un magazin, am luat 6 țigări, doar de atât aveam bani. Marlboro, ca de obicei. Mi-am uitat eșarfa la bibliotecă. A început să bată vântul. Vine primăvara sau toamna? Aa, cred că e încă iarnă. A nins puțin aseară. Da, nu prea mai e zăpadă. Trec pe lângă parc, aprind o țigară. Trag din ea și-mi ridic privirea. Te văd, dar ești cu ea. Încă nu știu dacă sunteți împreună sau ceva, poate doar prieteni cu benefici, în fine. O ții de mână și zâmbești, ești fericit și arați mai bine ca ieri. Nu mai ai cearcăne, părul îți stă ciufulit din cauza vântului care nu poate rezista tentației de a se juca prin el. Vă așezați pe banca noastră, fostă noastră bancă.. Ce repede ai uitat. Clipesc des pentru a înlătura lacrimile ce tind să apară la amintirile dureroase din toamna trecută.
Amintirea buzele tale umede peste ale mele uscate și mușcate de tine îmi presară pe inima ruptă sare și alcool. Ce copii eram, ce copii suntem acum. Mă așez pe trotuarul rece și mai aprind o țigară și las lacrimile să alunece în voie. Cât de slabă pot fi. 'Cât de frumoasă ești când razi, când plângi, când mă cauți când dormi, când vorbești, cât de frumoasă esti, Ano! " cât de bine mințeai..
CITEȘTI
Cu pixul pe foaie
Короткий рассказ“Nu trebuia să-mi pese de nimic altceva decât de mine. Ăsta era adevărul pe care nu aveam voie să-l uit niciodată.” -M.
