IV

151 17 0
                                    

Când crezi că e bine,  s-ar putea să crezi greșit.  Ninge ca naiba.  E mai frig ca ieri și ceaiul ăsta e mai bun decât ăla de ieri.  Totuși țigara asta s-a terminat prea repede.  Pun ceaiul pe bancă și mai scot una.  O aprind.  Trag și respir fericită după ce fumul îmi mângâie mieros plămâni.  Azi m-am întâlnit cu ea.  Da,  ea,  aia cu care tot umbli. Blondă, ochi verzi,  știi tu mai multe despre ea.  S-a luat de mine,  la ieșirea din cafenea ,  mi-a zis să te las în pace,  că din cauza mea tu nu o iubești.  Mi-a zis că mă strigi prin somn, că uneori îi zici "Ana nu era așa" și după ce a văzut că nu am de gând să zic ceva, și-a luat prietena aia a ei și a plecat. 
Îți e și ție dor de mine seară, dimineața, la prânz și în miezul nopții ?  Că mie da. Beau din ceai, trag din țigară și aștept autobuzul. Vreau să mut din apartament sau să fac schimb cu Diana,  o știi pe ea.  Copilă, ea așa din fire, roșcată, micuță.  Aici,  e prea plin de tine.  Totul a fost atins de degetele tale,  de parfumul tău,  de vocea ta răgușită de dimineață.  Totul a fost a nostru aici, iar acolo ar fi un nou început. 
Încă mai am de așteptat.  Cea mai aiurea zi de ieșit la magazin,  dar am rămas fără țigări și până mâine dimineața era prea mult,  așa că am făcut și cumpărături.  Ciocolată,  ceai și cola.  A, și o sticlă cu vin,  din ăla roșu. Cum ziceai tu "să aprindă pasiunea". 
Nu, nu.  Din nou ești cu ea.  Dar azi ești trist, ochi nu-ți mai lucesc,  ești îngândurat și din nou cearcănele au apărut pe chipu-ți  palid.  Mă vezi, te uiți la mine și zâmbetul îți apare,  grăbești pasul, vine autobuzul.  Mă uit la tine, mai trag un fum.  Arunc cea mai rămas din țigară și mă urc în autobuzul care mă duce la casă ce-mi amintește mereu de tine. .


Cu pixul pe foaieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum