Dulce răzbunare

~Lumea de Dincolo~

Merliah

Mă trezesc într-un loc întunecat și rece.

E atât de frig...Iar o senzație stranie îmi tot dă târcoale. Unde mă aflu? Ce e locul ăsta? Ce s-a întâmplat?

Dintr-o dată aud țipete groaznice, puternice, care se îndreaptă spre mine. În fața ochilor văd chipuri...fețe albe.

Îmi acopăr urechile cu mâinile ca să nu mai aud acele urlete, dar e în zadar. Nu pot...nu mai pot suporta! Cad în genunchi și țip cât pot de tare, iar lacrimile reci îmi curg pe obraji.

Urletele continuă să mă înconjoare și închid strâns ochii.

Nu te uita...doar...nu te uita.

Merliah.

Nu te uita! Nu le da atenție!

Merliah.

Vocea asta...vocea asta îmi sună cunoscută.

Deschid ochii și văd o lumină slabă care lasă la vedere un chip cunoscut. E aceeași femeie cu ochi albaștrii, triști și plini de durere. Paznicul Lumii Spiritelor.

-Calissa, șoptesc.

-Prințesă.

-Unde sunt?

-În lumea spiritelor. Când ai fost lovită de săgeată, ai reacționat cumva. Nu știu dacă îți dai seama de ce ai făcut sau nu.

-Eu n-am...

-A fost din instinct. Vraja pe care ai făcut-o te-a salvat cumva. Blestemul Corvinei era unul mortal, dar tu l-ai schimbat, iar acum te afli într-un somn adânc...mai bine zis, corpul tău doarme, dar sufletul tău este blocat aici pentru totdeauna. Nici Damian, nici prietenii tăi nu pot rupe blestemul Corvinei.

-Vrei să spui că voi rămâne aici pe vecie?

-Nici eu nu le știu pe toate. Când ne-am întâlnit ultima dată, ți-am spus că ești un om cu un destin măreț, care va uni puterile lumii vechi cu ale celei noi, aducând vremurile în care vor dăinui iubirea și pacea. Simt că vremea ta pe pământ nu s-a sfârșit, chiar dacă asta vor alții.

-Cine e Corvina?

-Fiica vrăjitoarei Miranda. Caută să se răzbune cu orice preț. Sufletul ei este devorat de ură, copilă. Și nu se va da bătută până nu își duce misiunea la capăt. Și-a găsit și un aliat.

-Jackson...

-Exact. Încă nu știu că tu trăiești, dar când vor afla, se vor întoarce. Plănuiau să îi vâneze pe cei dragi ție, pentru a te face să suferi, dar se pare că planurile le-au fost date peste cap când ai sărit în fața lui Damian.

-Înțeleg...

-Spune-mi ceva.

-Sigur.

-De ce i-ai salvat viața lui Damian?

-Pentru că iubirea care ne leagă e mai importantă decât orice altceva.

Femeia zâmbește și îmi face semn să o urmez prin întuneric.

-Trebuie să existe o cale de a ieși de aici.

Femeia continuă să meargă fără să scoată un sunet.