Dulce răzbunare

~Luna-sufletul pereche al unui vârcolac~

Damian

-A fost odată ca niciodată, un vârcolac ce își căuta aleasa inimii, însă acest vârcolac era foarte, foarte mofturos când era vorba de iubire. Căuta ceva ce nu pot avea toți, ceva rar. A iubit multe femei, de la cele care întorceau fiecare privire cu frumusețea lor, până la femeile dure care nu se lăsau vrăjite de șarmul și frumusețea lui ireală. Însă toate aceste femei puteau fi atinse și le putea avea oricine care știa cum să vorbească cu ele. Dar într-o noapte, când s-a săturat să mai caute, a mers la plimbare prin pădurea de lângă casa lui. A continuat să meargă până când a ajuns în inima pădurii, unde s-a așezat pe iarba verde, rece și moale și a privit cerul. Atunci a văzut-o, era ceea ce căuta, o lună albă care l-a fermecat de îndată. Era fericit că a găsit ceva ce nu poate avea nimeni, însă fericirea lui s-a spulberat când a realizat că nici măcar el nu o poate avea. Durerea îi înghiți inima, a început să urle la ea, dar nu avea rost. Nu putea face nimic altceva decât să aștepte și să spere. Să spere că atunci când va muri, va lua forma unei stele și îi va putea fi alături mereu. Că vor împărți cerul. Era dispus să aștepte oricât numai să poată fi împreună cu ea. Și-a dat seama că o iubea și știa că o va iubi etern doar pe ea. Atunci Zeița Lunii i-a vorbit. I-a zis că nu ea este ceea ce caută și că îl va ajuta să își găsească aleasa inimii. Vârcolacul era trist, știa că e imposibil pentru că el, în tot acest timp, a căutat o fată specială, dar nu a găsit-o, așa că și-a pierdut speranța. Însă Zeița Lunii nu a renunțat. Ia zis că într-o zi, o va întâlni pe fata visurilor lui, iar când asta se va întâmpla, va știi că ea e cea pe care a căutat-o atâția ani. Va simți o legătură cu ea, o legătură care nu îi va da pace atunci când își va vedea sufletul pereche. Acea legătură îi va atrage ca doi magneți, nu vor putea sta separați unul de celălalt și vor face tot ce le stă în putință pentru a fi împreună. Când o va întâlni, el va trebui să aibă grijă de ea, să o iubească, să o protejeze. După ce o va marca, fata va deveni Luna lui și a haitei sale. De ce se numește Luna? Pentru că nimeni altcineva nu o poate avea, doar cel care este adevăratul suflet pereche al fetei. Vârcolacul a plecat din pădure și s-a întors acasă. Nu știa dacă să aibă încredere sau nu în Zeița Lunii, dar, cu trecerea timpului, când aproape că își pierduse speranța, a întâlnit-o. Era și ea vârcolac și amândoi au simțit legătura. Atunci a știut, a știut că și-a găsit Luna. A găsit fata pe care o va iubi pentru tot restul vieții sale și va face orice pentru ca ea să fie fericită alături de el.

Jase îl urmărea atent și îi asculta fiecare cuvânt.

-Deci ce e o Luna?

Am râs și l-am mângâiat pe cap.

-Scumpule, o să înțelegi când mai crești. Până atunci, tot ce trebuie să știi, e că Luna este fata de care te vei îndrăgosti într-o zi, o fată pe care o vei iubi, proteja și o vei respecta mereu.

-Așa cum tu o iubești pe mami?

-Așa cum eu o iubesc pe mama ta.

-Deci și ea e o Luna?

-Da, scumpule.

După ce își bea ciocolata caldă, Adam îl conduce înapoi la castel.

-Știți ce, cred că ar trebui să organizăm o petrecere de bun venit pentru noul membru al familiei noastre, spune Leo.

-Ai dreptate, trebuie să sărbătorim! spune regele Christopher. Ce părere aveți?

Mă uit la familia mea și zâmbesc.

-De acord, dar vreau să fie un bal caritabil, iar banii să ajungă la oamenii care au cu adevărat nevoie de ei. Copii orfani, spitale, familiile sărmane, spune soția mea.

-Vrei ca balul să aibă loc mai devreme? o întreabă Nicholas.

-Da.

-În fiecare an l-ai ținut în aceași zi. Ce te-a făcut să te răzgândești?

-Sărbătorim venirea pe lume a unui nou membru, așa că vreau să fac și acest bal.

-Ne vom ocupa noi, scumpa mea, spune tata sărutând-o pe frunte. Aveți timp până la ora nouă să vă pregătiți.

După ce pleacă toți, ne așezăm amândoi pe canapea.

-Am omis o parte din poveste, spun.

-Știu, Damian. Va afla și restul atunci când va crește.

Îmi trec brațul după talia ei și o trag spre mine până când obrazul i se lovește de pieptul meu.

-Nu știu ce m-aș face fără tine. Dacă te-aș fi pierdut, aș fi murit fără tine, frumoasa mea.

-Damian...

-Unui vârcolac i se oferă o singură dată șansa de a iubi o Luna. Dacă sufletul lui pereche moare, atunci moare și o parte din el. Zeița Selene îți dă cu greu o altă șansă, un alt suflet pereche...Sunt mulți vârcolaci care nu au avut niiodată șansa asta. După ce au pierdut ființa iubită, au rămas singuri pentru totdeauna. Nu aș mai fi la fel fără tine, iubito...

-Nici eu nu aș mai fi la fel fără tine.

-Mai e și posibilitatea ca vârcolacul să își respingă sufletul pereche...iar dacă și partenerul îl respinge...Atunci ar face o mare greșală...ar suferi amândoi.

-Iubitule, nu vreau să vorbim despre asta.

-Știu, scumpi, dar gândul că puteam să te pierd, nu îmi dă pace...Puteam să te pierd atunci când era vrăjit...La naiba, puteam să te resping și pot să jur că aș fi luat-o razna după aceea. Puteam să te pierd când am căutat talismanele, când am luptat împotriva acelui șarpe uriaș și otrava lui îți invada venele...Puteam să te pierd când ai fost lovită de acea săgeată stupidă...Când ai luptat împotriva vampirilor și a vrăjitoarei...La naiba, pui, eu ar trebui să te apăr, să te protejez. Nu prea am făcut ceea ce trebuie să facă sufletul tău pereche...Mai degrabă ți-am pus viața în pericol...Nu m-ar mira ca Zeița Lunii să fie furioasă pe mine.

-Dragule, Selene nu e supărată pe tine.

-Nu ai de unde să știi! Și eu aș fi furios în locul ei. La naiba, ea îmi oferă cea mai frumoasă și minunată fată, iar eu o pun doar în pericol.

-Ba da, știu. Am vorbit cu Selene. Mi-a zis că sunt pe mâini bune. Mereu a fost de părere că...tu și eu am fi perfecți unul pentru celălalt. Tu ești un băiat bun. Mda, un bărbat chiar foarte bun. Iubești cu tărie și ești grijuliu, foarte grijuliu. Ai fost omul potrivit pentru mine. A mai zis și că o să ai grijă de mine, așa cum ai avut și până acum.

-Te iubesc, scumpi.

-Și eu te iubesc.

Am stat împreună mult timp, discutând despre tot felul de lucruri, încât n-am realizat când a zburat timpul atât de repede. Au mai rămas doar patru ore până la petrecere. Merliah se schimbă repede de pijamale și mă sărută pe obraz.

-Trebuie să plec. Merg cu fetele la cumpărături, iar apoi le aranjez. Nu vreau să întârziem, spune și iese repede pe ușă.