Dulce răzbunare

~Un leac pentru blestem~

Merliah

-Damian. Trezește-te, Damian.

-Cine ești? șoptește fără să deschidă ochii.

Dumnezeule, grozav moment ți-ai ales să vorbești cu mine fără să mă privești.

-Ce întrebare prostească e și asta? Sunt cine sunt și cine am fost, cine voi fi mereu.

-Ăsta nu e un răspuns, mormăie, întorcându-se pe cealată parte.

-Există alt răspuns? E singurul pe care îl meriți.

-Ce faci aici? întreabă căscând.

-Incredibil! Întrebările idioate nu se mai opresc!

Se răsucește din nou spre mine.

-Damian, trezește-te!

-Merliah, șoptește.

-Trezește-te, iubitule. Nu am mult timp la dispoziție, spun încercând să-l zgudui de braț, dar palmele îmi trec prin el.
  Mă uit la mâini câteva secunde și apoi le retrag. Am uitat că sunt o fantomă...nu îl pot atinge.

-Merliah, chiar tu ești? întreabă deschizând ochii.

În spatele meu auzeam zgomotul produs de aripile Marelui Dragon. Doamne ajută! Dacă Damian uită ce îi spun, măcar Drago va auzi.

-Da, nu avem timp de pierdut. Ascultă-mă cu atenție. Singura modalitate de a rupe blestemul este să mă duci în Pădurea Fermecată și să îmi așezi corpul în apele lacului. Doar ele mă pot aduce înapoi din lumea spiritelor. Du-mă acolo când este lună plină. Trebuie să te grăbești, Damian, dacă mai stau mult în acel tărâm, voi rămâne acolo pentru totdeauna. Spiritul meu va rămâne blocat acolo, iar viața se va scurge din corp.

-Bine, șoptește.

-Indiferent ce se va întâmpla, vreau să știi că te iubesc.

-Și eu te iubesc, scumpi. Mereu te voi iubi.

Simt cum ceva puternic mă trage înapoi și dintr-o dată mă aflu în fața Morganei și a lui Drako.

-Nu arăți prea bine. Ce s-a întâmplat? întreabă Morgana.

-Nu știu....Ceva m-a smuls din lumea reală.

-Ai reușit să ajungi la soțul tău?

-Așa cred.

-Damian dormea, e posibil ca el să creadă că a fost un vis.

-Știu, de asta l-am chemat pe Drago.

-Ți-am zis că ești înțeleaptă. Am avut dreptate. Poți să rămâi cu mine până când te vei întoarce pe tărâmul muritorilor.

-Oh, nu vreau să stau pe capul tău, Morgana.

-Mi-ar prinde bine puțină companie, chiar dacă e pentru puțin timp.

-Ești sigură?

-Da.

-Vreau să te întreb ceva.

-Spune.

-Vrei să te întorci în lumea muritorilor? Poți locui la castel. Nimeni nu îți va mai face rău, Morgana. Oamenii nu mai știu de existența cheii înțelepciunii. Nimeni nu mai știe. Vei fi în siguranță.

-Mulțumesc, Merliah, apreciez ceea ce faci pentru mine și mi-ar face deosebită plăcere să locuiesc cu tine.

Zâmbesc puțin.

-Viața îți va oferi multe provocări, spune Morgana, privindu-mă. Le vei ține piept cu grație.

-Nu e ceva specific, spune Drako. Prevestește-i viitorul, nu-i face complimente. Asta e tot ce poți?

-Corbul se va lupta cu dragonul pe câmpul cu verdeață.

-Ce? întreb făcând ochii mari.

-Corbul se va lupta cu dragonul pe câmpul cu verdeață.

Corbul se va lupta cu dragonul pe câmpul cu verdeață.

-Ce înseamnă asta?

-Nu știu...spune cu glas slab.