Dulce răzbunare

~O familie frumoasă~

Merliah

Se apropie momentul. Cine ar fi crezut că timpul va trece așa repede? Stau în pat cu Pongo și mă uit la televizor.

-Hei, iubito, spune Damian așezându-se lângă mine.

-Hei.

-E târziu, odihnește-te.

-Mhm.

-Mai vrei apă? Încă o pernă? O pătură?

-Cred că vreau să mă odihnesc. Îmi e din ce în ce mai greu cu cât trece timpul.

-Împarți patul cu amândoi. Unul fură păturile, iar celălalt lovește și se foiește toată noaptea. Poate ar trebui să dorm pe canapea în seara asta.

-Nu. Nu îmi doresc asta deloc.

Mă sărută pe frunte și mă ia de mână.

-Îți mulțumesc că ai atâta grijă de mine.

-Scumpi, tu mereu ai grijă de mine. A venit vremea să am și eu grijă de tine. Ești o soție mai bună decât aș fi putut spera. Sau decât merit.

-Nu spune asta.

-Să știi că sunt fericit. Am fost cu adevărat fericit de când sunt cu tine. Mereu mă ții de mână. Mă faci să mă simt protejat.

-Mereu voi fi acolo pentru tine, Damian.

-Știu asta.

-Ah, spun strângând din dinți și îmi așez mâna pe pântec.

-Ce-i? întreabă privindu-mă cu ochii mari.

-Crampe...sunt din ce în ce mai puternice.

Damian se ridică repede din pat.

-Oh, Doamne, șoptește. OH, DOAMNE!! Vine, vine, vine!!! ADAM! DEREK!

Coboară în fugă scările. Aud ușa de afară deschizându-se.

-ADAM! DEREK! strigă și mai tare decât mi-aș fi putut imagina.

-De ce urli în halul ăsta? Nu suntem surzi, spune Adam.

-Unde arde? întreabă Leo.

-Idiotule! Crampe! strigă Damian.

-Ai crampe?

-Merliah, căpiatule!

-Mă gândeam că tu ești pe cale să naști, spune râzând.

-IUBITA MEA NAȘTE! Și ție îți arde de glume.

-Calmează-te.

-Duceți-vă și pregătiți mașina.

Damian urcă înapoi în dormitor.

-Cum ești?

-Sunt ok...nu mai doare chiar atât de tare.

-Crezi că poți merge până la castel?

-Nu, șoptesc și dau din cap ca să mă asigur că înțelege. Dar pot face altceva. Ajută-mă să mă ridic.

Damian mă ajută și mă ține bine.

-Ia-mă de mână.

După ce degetele noastre se împletesc, rostesc o vrajă și ajungem în fața castelului. Rostesc o altă vrajă și acum nu mai suntem îmbrăcați în pijamale.

-Spune-le să vină la Annika.

Damian dă încet din cap și încearcă să plece, dar îl prind de braț.

-Prin legătură...

-Oh, da. Ok, i-am anunțat pe toți.

Mă ia de mână și dintr-o dată ajungem în biroul Annikăi.

-Merliah? întreabă ridicând capul din foi.

-Oh, îmi cer scuze...trebuia să ne teleportăm în fața clădirii...am greșit.

-Oh, doamne, șoptește și se ridică repede de pe scaun.

Deschide ușa și strigă pe hol.

-Pregătiți o sală! Am o gravidă care va naște din clipă în clipă! Grăbiți-vă!

Se răsucește spre Damian.

-Crezi că o poți lua pe brațe?

-Desigur, spune și mă ia pe sus.

Annika îi face semn să îl urmeze, iar Damian se conformează. Doamna doctor îl conduce pe hol, cotește la stânga și se îndreaptă spre sala din capătul holului.

-O poți pune jos acum. Ne ocupăm noi de aici.

Damian mă așează pe podea și mă sărută pe frunte. Annika își așează mâna pe spatele meu și mă conduce în sală.

După câteva ore, am născut și am fost mutată într-un salon. La câteva minute după aceea, Annika intră cu copilul meu în brațe.

-Ai o fetiță frumoasă și sănătoasă, spune așezându-mi bebelușul în brațe. Seamănă foarte mult cu tine.

-Mulțumesc.

-Așteaptă cineva la ușă, e foarte nerăbdător.

Când deschide ușa, face un semn și Damian intră alături de Jase.

-Mami! strigă micuțul și se apropie de pat.

-Hei, scumpule.

Jase se ridică pe vârfuri încercând să vadă copilul, iar Damian îl ridică în brațe și îl apleacă deasupra ei.

-Ea e surioara ta, spun.

Băiatul zâmbește larg.

-Am o surioară.

Îmi așez mâna pe pat și îi fac semn lui Damian să se așeze. Face cum îi spun, iar pe Jase îl așează pe piciorul lui.

-Ea e Selena, șoptesc.

Damian ia mânuța fetiței într-a lui, iar ea îi strânge degetul arătător în mânuță.

-Selena. Îmi place.

-Selena! Selena! strigă Jase fericit.

Zâmbim, iar Damian mă sărută pe frunte.

-Hei, lume! spune Leo intrând în încăpere.

-Ce imagine frumoasă, spune Nicholas din spatele lui.

-Ar trebui să imortalizăm acest moment, spune Adam. Mă bucur că am venit pregătit.

Adam scoate din buzunar un aparat foto.

-Uitați-vă la mine, spune.

Damian își trece brațul după spatele meu, iar eu îmi las capul pe umărul lui. Ne uităm toți la Adam și zâmbim larg.

-Zâmbiți! spune și apasă pe buton.

Iubitul meu îmi face cu ochiul și zâmbește.

-M-ai făcut cel mai fericit bărbat din tot universul. Sunt cel mai mândru tată și soț din întreaga lume! Am cea mai frumoasă familie.

-Te iubesc!

-Și eu te iubesc! spune și mă sărută.

~SFÂRȘIT~