Dulce răzbunare

~Judecată și Soartă~

Corvina

Stăteam în birou și plănuiam următoarea mișcare, când Jackson a intrat pe ușă.

-Sper că ai un motiv întemeiat pentru care mă întrerupi.

-Am găsit asta, spune întinzându-mi o monedă. Am găsit-o la ușă, era așezată pe o bucată de hârtie pe care scria că e pentru tine.

Iau moneda și o răsucesc între degete.

-La naiba! spun ridicându-mă atât de brusc încât scaunul se răstoarnă.

-Ce este?

Nu am de gând să pierd timpul ca să-i explic unui puști. Am plecat de grabă și m-am îndreptat spre locul în care se găsesc.

Când am ajuns, am intrat în peșteră.

-Știm de ce ești aici, spun toate trei.

-Ce vrea să însemne asta! strig aruncând moneda la picioarele lor, iar aceasta se rostogolește pe pietre și cade.

-Deja ști.

-Judecată și Soartă.

-Ai infuriat zeii, Corvina!

-Cum așa? întreb.

-Folosești vechea magie pentru scopuri rele.

-Ai negat Vechea Religie.

-I-ai ignorat credința.

-I-ai persecutat adepții.

-I-ai și ucis!

-Lupt impotriva dușmanilor! urlu la ele.

-Acceptă Vechea Religie pentru a face bine.

-Sau vei risca mânia zeilor.

-Distrugerea e tot ce prețuiești.

-Sfârșitul domniei tale.

-Căderea ta e aproape.

-Refuz să fiu judecată de cei care nu mă cunosc! urlu la ele.

-Ești cunoscută.

-Mereu ai fost cunoscută.

-Iar acum, vii aici, în cel mai sacru loc...

-În inima Vechii Religii...

-Cu aroganță!

-Cu îngamfare!

-Cu insolență!

-Sfârșitul tău se apropie cu pași repezi, Corvina.

-Nu e adevărat! Nimeni nu mă poate învinge! NIMENI! urlu și mă îndrept spre ieșirea din peșteră.

Nu știu ce vorbesc! Nimeni, absolut nimeni nu mă mai poate înfrânge!