Eighty-Six

Adevarul

Toata noaptea m-am gandit la Fifty, nu puteam sa inteleg de ce au facut acest lucru, cand Ei au spus ca robotizarea unei canide cu sange de lup este instabil.

Nu am putut dormi. 'Dar ai vreut sa dormi?' o voce imi sopteste in timp ce ochii mei se deschid, cautand corpul diform a prietenei mele. 'Ce cudat suna cuvantul prieten ... Nu?' aceasi voce imi spune, oare de ce exista vocea asta? Poate sa nu mai fiu singura? Macar stiu ca vocea asta nu o sa moara si o sa ma lase.

Un zambet subtil imi pare pe fata, in timp ce ma ridic si ma indrept spre Fifty. Nu am vrut sa o deranjez, asa cam m-am departat de ea.

Cand am reusit sa ajung in dreptul ei, mi-am pus laba mea, mare, insangerata pe corpul ei rece, aproape fara viata.

"Neata," murmur eu in timp ce botul meu ii atinge capul "Ai dormit bine?"

"Mh" maraie ea in timp ce isi deschite ochii, un zambet cald aparand pe fata ei diforma.

"Ok, me bucur, acum, ai putea sa ... imi spui tot?'' ii spun eu in timp ce ma asez lange ea, coada mea acum stand pe spatele ei.

"Sigur," imi raspunde in timp ce isi indreapta privirea spre mine. ''Serul acela este un fel de metal lichid, care sa se asigure ca mutatiile nu se opresc sau dispar. Nu inteleg cum pot sa dispara, dar Ei nu dau explicatii, doar spun cuvinte care nu conteaza, nimicuri, intelese doar de cei ce analizeaza, cai ce creaza aceste metode mortale."

"Scuze ca te intrerup, dar de CE!?"

"Ah, asta nu stiu dar stiu ca nu sunt prima. Erau ata de multe experimente, atat de multe suflete distruse, corpuri metalizate, deformate, aproape moare. Uh, nu avem multe decizi, Ei ne controleaza ... Ne, ne, distrug vietile!" imi raspunde ea in timp ce ochii incep sa ii lacrimeze, corpul ei incepand sa tremure.

"Nu, nu! Uite, stiu ca doare, nu trebuie sa continui sa te ranesti singura" tip eu in timp ce capul meu se afunda in cea mai ramas din blana ei.

"Este pentru binele tau. Nu vreau sa ti-se intample acelasi lucru si tie. Uite, tot ce trebuie sa sti este ca, o sa te gaseasca, o sa te prinda si o sa te omoare, doare sa spun acest lucru, dar este adevarul. Totul tine de timp. Te lasa sa iti ai momentele de glorie, sa crezi ca ai reusit, ca au uitat, ca nu stiu cine esti. Ei nu se opresc, niciodata, pana nu te stiu moarta sau gasita nu o sa uite de tine."

"NU! FIFTY, NU! NU SE POATE! AM REUSIT, SUNT LIBERA, AM SCAPAT, I-AM INVINS!" tip eu in timp ce ma ridic, un marait puternic acum rasunand.

"Nu ... nu ai reusit ..." ofteaza ea in timp ce se uita la mine.

Cred ca ea imi mai spunea ceva, dar nu am mai vrut sa ascult. Nu mai merita, delira, asta e tot, are probleme, delira tot timpul asta! Nu stie nimic, nu are cum!Intr-un final decid sa raspund.

"UITE! Nu ai dreptate," murmur eu in timp ce simt cum ochii mei incep sa lacrimeze. "Nu ... nu ..." continui eu in timp ce vocea mea incepe sa tremure.

Imi las corpul sa cada pe nisip, un nor de praf acum inconjurandu-ma. Ochii mei erau fixati pe Fifty, ea era calma, inca respira. Avea ochii inchisi, era asa de calma, lacrimile ei au disparul,un zambet subtil aparand pe fata ei. Parca nu se intamplase nimic.

Imi venea sa plec, dar nu puteam sa o las, dar eram tentata, nu vroiam sa fie gasita ... Eram vulnerabila, nu puteam sa o las aici. Daca Ei veneau, eu, nu as fi outut face nimic,ar fi fost greu sa o parasesc.

"Scuze, nu trebuia sa tip, incecai sa ma ajuti..." spun eu intr-un final.

"Este bine, nu ai facut nimic rau, inteleg ca iti este greu." Imi raspunde pe un ton cald, linistit, preitenos, care incerca sa ma inteleaga si sa ma calmeze. "Poti pleca, nu esti legata de acest loc," continua aceasta, parca incercand sa ma enerveze.

"Nu, NU! Nu pot face asta!"

"Bine, dar, daca vrei sa mai ai libertate, trebuie sa te misti, nu poti sa stai."

Nu ii mai raspund, imi inchid ochii si incerc sa adorm. Sunt prea obosita pentru a intelege, nu am cum sa nu izbugnesc la orice cuvant al lui Fifty.