Eighty-Six

Laboratorul

Aceleasi instrumente de tortura zaceau pe masa asteptand sa fie folosite. Nu s-au schimbat multe de la ultima mea vizita. Aceasi masa imputita, acealasi aparat de tortura.

Ma urca pe masa. Observ cum isi ridica seringa. Imi închid ochii. Stiu ca va dura puțin, dar o sa doară pentru mult timp. Acul imi penetrează pielea. Sunt obișnuita.

Simt cum sunt ridicata, apoi trântită intr-o cutie de sticla. Aud cum se tranteste usa. Imi intorc capul. Ranile mele inchizandu-se usor. Normal dureaza o ora pentru ca eu sa imi simt corpul din nou.
Ma ridic. Incep sa marai, nu ma observa nimeni. Cum am zis sunt nesemnificativa. Fiecare miscare pe care o fac ma inteapa. Incep sa zgarii usa, mereu functioneaza acest lucru. Nu prea cred ca le pasa de mine cat le pasa de cutie...

Am fost scoasa afara, apoi tarata inapoi in ,,celula'' mea. A inceput sa imi placa sa fiu tarata, sper sa se intample mai des. Singurul lucru care nu imi place este acel moment in care sunt aruncata.

Am ajuns inapoi de unde am plecat in dimineata aceasta, dar de data aceasta am mancare. Devorez tot, acel miros fiind nesemnifiativ, acum, comparat cu foamea mea. Imi vine sa tip, sa urlu. Incep sa alerg nebuneste, ma izbesc de pereti. Me eliberez...

Dupa ceva vreme ma las sa cad pe acea piatra rece. Incep sa ma gandesc la ce s-a intamplat. Nu ma prea ingrijoreaza ca nu m-am intalnit cu Fifty-One... Nu are cum sa fie transformata, iar oricat de multe probleme ai face nu te vor omori... Am incercat. Te pun in antrenament intensiv, pana te ,,reabiliteaza".

Apoi ma gandesc la acel catel din curte. Nu inteleg de ce era fericit, ... Nu ai cum sa fi fericit aici. Poate sunt eu prea pesimista, sau poate le prea optimist. Sunt sigura ca nu o sa il mai vad si chiar daca il mai vad... il vor robotiza. De aceea eu nu ma atasez sau sa incerc sa am sentimente pentru cineva de aici. Este mult mai usor sa accept disparitia lor sau mortea acestora.

Aud pasi. Se opresc la usa mea. Aud sunetul cartelei intrand in acel dispozotiv. Clipesc de cateva ori lumina dezorientundu-ma putin. Ma asteptam sa fiu tarata undeva. Am observat o silueta ciudata, putin familiara. Mirosul imi aducea aminte de cineva, dar sunt atat de multi caini in aceasta Organizatie in cat nu prea ma interesaza acest lucru. Ma gandeam ca poate vor sa ma duca intrun nou pluton...,Dar se pare ca nu era cazul.