Eighty-Six

Nou

27 Mai 2210

Reusesc sa adorm, nu stiu daca este zi sau nu, dar aud cum usa se deschide incet. Ma ridic, lovindu-ma cu capul de acel mini tavan din cusca.

''Ah, la niba....'' murmur eu.

Imi ridic laba si imi frec fruntea... Uh, ce durea... Ochii mai acum incercand sa isi dea seama ce se intampla. O lumina putenica ma orbit pentru cateva secunde, apoi vad o silueta umana aruncand alte custi peste acestea. Bubuituri asurzitoare mi-au taiat urechile. Am inceput sa imi scutur capul frenetic in timp ce ma plimb prin cusca maraind. Apoi un sunet asurzitor urmat de o lovitura puternica ma dezechilibreaza. Sunt intoarsa, coada mea imi atinge botul, iar piciorul meu era inhesuit. Durea asa de tare. Ma ridic si incerc sa vad ce se intampla. Chiar in fata mea doi ochii mari, de un verde pal ma face sa tresar.

''Ce?!" Spun eu in timp ce ma dau inapoi.

''Nu iti face griji, nu musc,'' o voce adanca si calma imi spune. ''Ninety-Three,''

Urechile mere tresar cand aud numele acela. Ma ridic mirosind aerul. Imi inclin capul in timp ce ma uit in ochii lui.

''E-Eighty-Six,'' raspun eu in timp ce incerc sa il vad mai bine.

''Aha, deci... Lup?'' imi spune el in timp ce rade.

''Da...'' continui eu, un mic zambet aparand pe fata mea.

''Stiam eu ca nu sunt singurul,'' continua acesta in timp ce isi scoate botul pe una dintre gaurie mai mari.

Caldura suflului lui acum atingandu-mi fata. Continui sa ma uit la el, acesta avand o caldura in ochii lui. Imi las capul sa cada in timp ca zambesc putin. Este ciudat, parca ne stim de ceva timp, poate asa este cu lupii, dar cu Fifty nu a fost asa. Oricum, sunt bucuroasa pentru, cred ca a doua oara in viata? Imi ridic privirea din nou, era inca acolo, decid sa raspun.

''Mda, nu se stie, dar totusi, nu pentru mult timp...'' murmur eu.

''Hm? De ce?'' imi zice el in timp ce isi lasa capul intro parte.

''Pai... Nu stim unde o sa mergem, iar noi orium o sa murim...'' zis eu sec incercand sa imi ascund bucuria

''Da, este adevarat, dar asa este se se va intampla nu ce se intampla acum, asa ca nu ai de ce sa te gandesti la aceste lucruri.'' imi rapspunde in timp ce isi ridica laba si o pune pe una dintre gauri.

Incerc sa imi dau seama ce culoare este, dar acest lucru este teribil de greu in bezna aceasta. Nu vroiam sa intreb, ar fi fost ciudat, cu toate ca laba lui era alba, dar botul era o culoare inchisa.

''Ah, nu mai pot suporta!'' izbugneste acesta.''Ce culoare esti!? Este bezna si sincer... Trebuie, TREBUIE sa sti!'' continua el.

''Um, neagra, asta este tot'' ii spun eu razand.

''Aha, tu nu esti curioasa? Serios?'' ma intreaba in timp ce isi scoase laba enorma pe acea gaura tragand cusca mai aproape.

''Putin... D-dar..'' ma obresc atunci cand ii vad gheara pe una dintre cele patru cauri ale custii, ''Ce faci?'' il intreb in timp ce o trage mai aproape.

''Nu se vede? Te trag mai aproape, sa ma poti vedea mai bine, '' rade in timp ce un zgomot puternic se aude.

''Aha, ok.. , dar nu trebuie si...'' ma balbai eu

''Si... Trebuie, lupii sunt curiosi, asa ca, trebuie.'' ma intrerupe acesta

''Nu, nu trebuie,'' il contradic ''Uite, n-nu trebuie sa....''

Cuvintele mele se opresc cand ii vad ochii mai indeaproape, sunt asa.. asa.. de.. linistitori. Sunt calmi, blazi, iubitori. Tot ce nu am avut eu, era prea frumos, nu va dura, nu.. NU! Imi scutor capul frenetic in timp ce incerc sa ma calmez, inima mea acum batand rapid.

''Esti bine?'' ma intreaba el.

''Da, de ce nu as fi?'' continui eu, acum uitandu-ma la el.

''Pai, ah lasa. Ok, deci ce culoare sunt?''

''Nu stiu, poate putin alb, si ceva cafeniu sau cenusiu, sincer nu stiu.. Nu vad..'' mumrur eu.

''Ha, hai sa te luminez,'' imi spune in timp ce rade. ''Asadar, sunt de un roscat-maron, ochii mei ii stii..'' 'Ah..da ii stiu' vocea aceea imi spune. ''Si am alb, pe labe, la fata si pe coada. Sper sa iti dai seama cum arat acum.'' imi sune in timp ce isi scoate botul pe acea gaura din nou.

Acum caldura s-a fiind mai aproape de mine, suflul nostru atingandu-se. In afar custilor din fier sunt doar centimetri intre noi. Este ciudat ce poate face destinul cu viata ta.Imi las capul sa cada, imi lipesc capul de fier si imi inchid ochii.

"Multumesc...'' spun eu.

''Nu ai pentru ce,'' imi rapsunde acesta.

Il aud cum se foieste prin cusca. Ofteaza adanc, si apoi se linisteste. Ma lungesc si eu, incep sa imi ling labele si se ma calmez, apoi imi las capul sa cada pe labe si incerc sa adorm.