Eighty-Six

Cartela

Ninety se uita la mine in timp ce se ridica incet. Eu ma apropii de el si las cartela sa imi cada din gura. Apoi me uit la el si din nou la cartela. O scanez, scria pe ea ceva, nu pre imi pot da seama ce ... Vopseaua este luata, sau aliajul acela de plastic. Poate de aceea au aruncat-o ... Cine stie.

''Ce e aia?'' murmura el in timp ce a inceput sa adulmece cartela.

''Ah! Este o cartela!'' ii spun eu pe un ton scazut.

''Aha, este pentru sectorul asta? Pentru ca nu functioneaza cu altele ...'' imi spune sec.

''De unde vrei sa stiu!? Adica nu se vede din ce sector e!'' ii spun eu in timp ce intorc cartela pe cealalta parte.

''Um ... Pai, este doar un mod in care sa aflam ...'' imi zice in timp ce se uita la poarta centrala.

''Daca nu merge!? Daca ne prind!?'' ii spun in timp ce coada incepe sa mi-se miste nervos.

''Uite, este un risc pe care vreau sa il iau, mai bine mor!'' imi murmura in timp ce i-a cartela in gura si pleaca.

Il urmez. Moartea inca ma speria, necunoscutul, intunericul si linistea aceea misterioasa ma facea sa ma cutremur. S-a asigurat ca nu este nimeni laga poarta, se ridica in doua labe si scaneaza cartela. Aceasta scote un sunet ascutit. Nu stiam daca a mers. Ninety a impuns cu laba poarta, se deschidea. Sunetul a disparut, iar poarta sa inchis. 

''Nu, nu plecam azi, mai asteptam.'' imi spune in timp ce pleaca spre mormanul de zapada.

''Dar, daca ne gasesc cartela? Si nici nu se stie cat timp mai avem! Putem sa fim luati acum, maine, peste o luna.'' ii spun in timp ce il urmez.

''Ei bine, daca se intampla asta ... nu avem ce face.'' zice oftand adanc.

Ma uit la el, ma ingrijoreaza putin, avem cheia si nu o folosim! Este absurd! Renunt sa mai vorbesc cu el, este prea deprimant, de ata timp am cautat aceasta portita si acum nu o pot folosi. Sigur ca pot sa o iau, dar parca ce zice Ninety are sens, este zi, multa lume prin jur, singurul lucru care s-ar putea intampla este ca noi sa murim.

Il vad cum face o groapa, aprope de varful mormanului si lasa cartela in ea, apoi acopera gaura facuta cu putina zapada si coboara langa mine.

''Ar trebui sa fie in siguranta,'' imi spune in timp ce schiteaza un zambet 

''N-Adica, ok,'' murmur eu in timp ce ma duc langa gardul electric.

Aud cum se apropie de mine, se aseaza langa mine. Sta linistit, ofteaza adang in timp ce ochii lui se uita la oamenii care inca descarcau si incarcau custile. Pe mine ma preocupa altceva, inca nu puteam sa ma gandesc la altceva. Cartela aceea fiind singura mea scapare. Ochii mei erau dusi, se uitau in gol. Gandurile mele facandu-ma sa intru intro transa puternica.