Eighty-Six

Socializand

S-a facut linise. Se puteau auzi respiratiile celorlalti caini.Luminile ochiilor acestora disparand usor de la gauriile acelea. Am decis intrun final sa ma asez. Din cand in cand cutiile se ridicau si se zguduiau. Nu imi convenea... De fiecare data cand acest lucru se intmapla eram lovita de peretii custii, iar piciorul meu inca ma deranja. Imi misc urechile, incercand sa imi dau seama unde suntem si ce se intampla.

Intunericul ma plictisea, ochii mei acum incercau sa vada ceva, orice. Linistea era mortala. Ma lungesc, cat de bine se poate intro cusca mica, in timp ce imi inchid ochii. Oftez adanc, s-a auzit foarte tare. Nu imi convenea, nu doream sa pornesc ceva, sa cauzez ceva. Aud o voce , foarte vaga, pierduta parca. Fara putere.

''Huh, stie cineva unde mergem?'' ne intreaba

Este o intrebare stupida, nimeni nu are cum sa stie unde mergem. Am fost aruncati aici, pe intuneric si acum suntem dusi unde numai Organizatia stie. Decid sa raspund. Cu toate ca, raspunsul era clar.

''Nu, nimeni nu stie, pentru numele Lui Dumnezeu, am fost aruncati aici, in bezna. Cum sa stim ceva? Eu vorbesc pentru mine, nu am cum sa stiu, tocmai am iesit din anestezie...'' ii raspun eu pe un ton sec.

''Ok, dar nu se stie niciodata. A terbuit sa intreb...'' continuea acea voce. 

Ma ridic, incercand sa imi dau seama din ce cusca vine acel sunet. Vad o singua pereche de ochi. Sunt...Parca ii cunosc, dar totusi, multi ochi seamana.

''Asadar si prin urmare, vreun robotel printre noi?'' o alta voce isi face aparitia.

Aud un marait ascutit urmat de un ''nu'', se pare ca suntem... Toti.. Adevarati. Acum toti ochii sunt vizibili. Eu inca ii fixez pe cei din fata mea. Decid sa ma asez. Ma invart in cursa pana gasesc un loc destul de cald pentru mine. Nu stiu cat o sa stam aici, dar sunt fericita ca suntem toti suflete. Imi lipesc urechea de usa, nu doresc sa aud ce se intmapla, dar poate o sa o gasesc pe Fifty-One. 

Coada mea incepe sa se miste de la stanga la dreapta lovind puternic peretii. Sunetul provocat este aproape nul, vociile celorlalti caini devenind mai puternice. Se puneau diferite intrebari: 'Cum va cheama?', 'Cum vi se spune?', 'De cand esti aici?' si multe alte lucruri care erau complet inutile... Asa ca am decis sa la ignor, cu toate ca Fifty-One ar fi putut sa raspunda, dar nu mai aveam pentru ce spera.