Eighty-Six

Trezirea la realitate

Reusesc sa gasesc o deschizatura intrun munte din apropiere. Ma strecor si ajung intro incapre minuata, ceva ce numai in imaginatia mea ar putea exista.

O incapere mare, luminoasa. Un drum ingust care se largea cu cat te apropiai de centrul acesteia. Platforma pe care stateam acum era inconjurta de apa. Peretii erau acoperiti de muschi, acesta avand un verde deschis. O mica cascada iesind din cealala parte a peretelui.

Pasesc incet spre centru, ochii mei stralucind. Piatra parca era sculptata, diferite forme semanand cu fete. Aceasta arta, numai natura o poate reda. Oftez adanc in timp ce ma asez, imi ridic capul. O gaura mare luminand tot. Se putea vedea soarele, care se aliniase perfect cu acea fisura.

Eram in inima naturii, inconjurata de viata la fiecare pas. Simteam cum ma cheama, vroiam sa devin una cu aceasta. Oftez. Ochii mei acum scanand peretii. Mici rausri de apa se puteau gasi strecurandu-se printre crapaturi, un tablou minunat.

Imi las picioarele din fata sa alunece pe piatra rece si umeda, capul meu cazand pe acestea. Ochii mei devenind din ce in ce mai greu de tinut deschisi.

19 Iunie 2210

Sunt trezita de un sunet puternic, care mi-a atras atentia. Inima a inceput sa imi bata cu viteza in timp ce incercam sa imi dau seama ce sa intampla. Ochii mei scanand zona. Nimic. Nici un fel de silueta, doar un sunet. Totusi nu ma pot calma, acel sunet ma bantuie, imi rasuna in cap, il aud in continuu.

Instinctul meu imi spune sa fug, dar intro lume in care instinctul te aduce la moarte, iar gandirea te salveaza, uneori, nu il puteam asculta. Ma ridic, in timp ce ma arunc in apa. Aceasta imi intra in urechi. Imi scutur capul in timp ce ma indrept spre acea cascada. O mica deschizatura existad in spatele acesteia.

Ma strecor, gafaind puternic, nu stiu ce sa intampla, dar stiu ca nu pot sa ies pe unde am intrat. Ar fi fost prea periculos. Picioarele mele se agita sub curentii puternici ai apei, ghearele mele atingand din cand in cand unele pietre.

Cu greu reuseam sa imi tin capul la suprafata. Se spune ca avem inotul in sange, dar sangele nostru nu mai este pur, acel sange de canida pura, care se gideaza dupa instincte si actioneaza mai rapid decat gandeste, acel suflet care invata tot de la natura, asculta vocile ei si le intelege ... a disparut, acum sunt doar ,,colone'' care poarta numele de canide, doar atat.

Curentii ma trageau, eu incercam sa le opun rezistenta, darr corpul meu slabit nu putea sa se puna cuu fortele naturii. Gasesc o roca, incerc sa ma indrept spre ea schimbandu-mi cursul. Simt cum ghearele mele ating suprafata uda a rocii.

Reusesc sa ma prind de suprafata acea. Imi incordez muschii in timp ce incerc sa ma trag pe piatra. Picioarele mele, din spate, se chinuie sa se agate de acea suprafata.

Respiram cu greu. Aproape fiecare gura de aer pe care o cautam cu disperare era intampinata de apa. Ochii mei se marisera in timp ce simteam cum cedez. Ghearele mele aluneca. Simt cum apa imi intra in urechii si prin nari. 

Simt cum sunt izbita de unul dintre pereti aceia reci. Ochii mei se inchid, ultimul lucru vazut fiind apa involvurata.

Tresar in timp ce aud un zgomot ascutit. Simt cum un lichid imi atinge corpul. Ma ridic, ochii mei scanand imprejurimile. Eram pe un fel de plaja. 

Simt o durere taioasa. Imi intorc capul in timp ce imi fixez spatele cu privirea. Observ cum ceva blana imi lipseste, mici dare de sange curgand dintro rana deschisa. Le vad cum se preling pe picioarele si burta mea, apoi se scurg pe nisip.