Eighty-Six

Hoinarind

18 Iunie 2210

Sunetul linistitor al pasarilor ma trezeste, lumina artificiala lovindu-mi fata. Ma ridic in timp ce ma intind si casc zgomotos. Merg lenes spre un rau din apropiere si beau din apa aceea pura. Oftez adanc in timp ce ochii mei scaneaza zona.

Decid sa explorez imprejurimile. Ies din padure si ma indrept spre munti. Un aer rece cuprinzandu-ma. Eram libera sa merg unde vreau, pentru scurt timp puteam sa ma bucur de fosta viata a fiecarui suflet de pe aceasta planeta.

O cascada imensa mi-a cuprins atentia. M-am apropiat de acesta, apa atingandu-mi blana. Un zambet subtil strecurandu-se pe fata mea.

Ochii mei au observat niste pietre. Acestea fiind puse in asa fel incat sa poti ajunge mai apropape de cascada. Un sunet asurzitor mi-a penetrat urechile, calmandu-ma. Simteam cum apa mi-a ajuns la piele, iar frigul ma cuprindea.

Lumina artificiala facea apa sa para a fi de cristal. Minunatiile acestei biosfere ma surprindeau din moment in moment. Mereu ceva nou, ceva extraordinar. Nu mai vazusem asa ceva, am mai intrat in biofere, dar nimic ca aceasta ... Era complexa.

Se gaseau paduri, campii, lanturi munoase pana si un fel de tundra. Cred ca aceasta a fost efectuata cu cea mai noua technologie. Oamenii care o sa traiasca in acest sector vor fi norocosi. Nici o data nu m-am gandit la diferentele dintre viata noastra, a canidelor si cea a oamenilor. Este o diferanta ata de mare, care ne desparte printro gaura neagra, care pare sa nu se mai termine.

Acum, cand vad tot ce se poate face ma intreb de ce nu fac asta peste tot!? De ce doar in locuri specifice. Nu are sens, dar daca ar face asta in toate locurile, poate oamenii vor avea un motiv sa plece, sa iasa din zonele special amenajate si sa se aventureze in natura, sa simta libertatea, cum o simt eu, acum.

Ajung pe un deal. Iarba era de un verde aprins, viu, plin de viata. Imi las corpul sa cada in timp ce incep sa ma rostogolesc. Sufletul meu tanar eliberandu-se. De cand am fost mica nu am avut posibilitatea sa ma distrez, iar acest moment imi da posibilitatea sa experimentez tot ce nu am putut pana acum.

Imi scutur balana in timp ce ma ridic. Ochii mei, acum, cautand ceva nou de facut. Lumina acea artificiala a inceput sa arda mai tare, iar simulatoarele de vant ma racoreau. Erau ata de multe lucruri de facut, dar atat de putin timp. Ma uit la cer, sticla biosferei devenind mai intunecata. Un sunet asurzitor urmat de o lumina care a strapuns norii ma facut sa zambesc.

Nu dupa mult timp picaturi mari de apa au inceput sa atinga pamantul. Am inceput sa alerg in timp ce am cautat un adapost. Am gasit o gaura intrun copac. Eram inghesuita, dar ma simteam bine. Sunetul apei lovind frunzele copacilor, relaxandu-ma. Nu stiu cat o sa mai stau aici, dar sunt fericita ca am aflat cum este sa traiesti cu adevarat.