Eighty-Six

O fiinta noua

Ma trezesc. Pe corpul meu aflanduse ceva. Nu puteam identifica obiectul, dar era ceva cald. Imi ridic capul, ochii mei dand peste o mica mingiuta alba, ochii erau inchisi, iar atasat de fata era ceva lung... ascutit.

Nu vroiam sa ma ridic si sa trezesc creatura, dar nu puteam sa stau asa pentru totdeauna. Decid sa ma ridic.

"Poti vorbi? Nu...? Pacat, oricum, ce esti? Nu am mai vazut asa ceva pana acum."

Fiinta nu raspunde, dar se misca. Asta e un semn bun, nu? Da, sigur este.
Ma apropii de Ea si o miros. Era un miros neobisnuit, nu puteam sa il descriu exact, dar ... parea a fi dulce.

"Ai nevoie de un nume ... Sti am auzit de acest condiemt.. sau ingredient care se spune ca este alb si are un gust incredibil de ... bun. II se spune zahar si din cate am auzit acesta este dulce. Asa ca o sa iti zic ... Hm.. Zah. Da, Zah. Nu sunt eu buna la numit lucruri, dar, pana gasesc ceva mai bun, asa o sa iti spun, poate prescurtat Z."

Zah se urcase acum pe mine, si se juca prin plana mea. Era placut, sa am cineva cu care pot socializa. Din cand in cand mai canta, sunetele ei calme ma faceau sa zambesc ... Nu mai puteam vedea silueta de ieri. Parea sa fi disparut, dar nu ma deranja. Eram disperata sa gasesc pe cineva cu care pot vorbi si acum se pare ca am gasit pe cineva.

Am pornit drept inainte, noul meu prieten acum relaxandu-se pe spatele meu. Gherutele sale mici ancorate in blana mea. Eram fericita, dar nu puteam sa uit ca fericirea nu dureaza mult, niciodata nu a durat mult. Mereu a fost zdrobita de ceva, nu reuseam sa o mentin. Vina nu era a lumii, a locului unde traiesc ... ci a mea. Eu imi zdrobeam singura fericire gandindu-ma la ce va urma si la moarte. Acest cuvant ... Uneori ma sperie, dar uneori ma face sa zambesc. Nu ma inteleg ... Nu inteleg cum gandesc, ce vreau sa fac, unde vreau sa ajung. Era simplu can eram mica. Vroiam sa scap. Asta era tot, dar acum ca acest lucru a fost facut nu stiu daca asta trebuia facut. Invatam din greseli, nu? Dar nu as zice ca dorinta mea nebuna pentru libertate este o greseala. Oricine ar vrea libertate. Ne-am nascut liberi, iar logica ar fi sa continuam sa fim liberi. Dar unii au alte idei, iar aceste idei transforma lumea intr-un loc groaznic ... Sau un loc minunat. Totul depinde de persoana care primeste puterea, sau care vrea sa revolutioneze lumea... Dar de multe ori aceasta putere este data omului gresit sau omul este orbit de putere.

Canidele sunt fiinte simple. Au o dorinta, o indeplinesc si sunt fericiti ... In majoritatea cazurilor. Totusi este o problema, unii oameni cred ca suntem fiinte prea ... simple. Care pot fi manipulate usor si care pot sa fie supuse testelor. Este ciudat ca acesti oameni nu cred ca noi avem un suflet, sau inteligenta necesara pentru a face diferenta dintr-e ce e rau. Oricum, daca ne antreneaza de mici si ne altereaza creierul nu o sa stim daca ce facem este rau, ci doar ca ni sa spus ceva si trebuie exacutat.

Ce stiu eu. Eu am fost una dintr-e norocoasele suflete care au scapat si inca sunt in viata, care nu au fost antrenate sa urasca oameni si care inca mai stiu sa gandeasca limpede.

"Esti foarte tacuta Zah, poate nu iti place numele. Cei drept, nici mie nu mi-ar placea, dar ce sa fac, nu am idei. Daca vrei iti dau un nume de numar. Eleven? Prescurtat Levy? Sau doar Levy? Hai sa lasam doar Levy." vorbesc eu cu noua mea cunostinta.

"Oare ce esti? Poate o sa imi spui maine, sau astazi ... Nu am vazut ceva asa de fragil pana acum."

"Levy crezi ca o sa gasim un loc unde sa traim fara griji? Eu nu sunt asa de sigura, dar nu vreau sa imi pierd speranta. Pana la urma asta e tot ce mai am."

Continui sa merg orbeste prin desert cautand ceva orice care sa imi spuna ca pot supravietui. Nu mai bausem apa de ceva timp, iar corpul meu slabise. Majoritatea oaselor mele fiind acum vizibile.

"Sper ca e destul de pufos pentru tine Levy,"