Eighty-Six

Nu sunt singura

Imi ies din transa mea obisnuita. Totusi nu am chef sa raspund, ma uit la nisip. Simt ceva de fier, rece, langa mine, ma atinge! Organizatia nu agreeaza indisciplina, totul trebuie sa fie la milimetru, iar pentru ei eu acum sunt un pericol, cred. Ma asez, sunt gata sa imi accept soarta, multe ,,experimente'' cred ca ar vorbi pana acum. Imi ridic privirea, vad acei ochi rosii.

''Am intrebat ceva!'' aceasi voce monotona imi raspunde. Toate suna exact la fel.

Ma intreb pentru un moment ce sa fac. Nu cred ca am multe optiuni, ma ridic. Inspir adanc si ma linistesc, nu am prea mult de pierdut.

''Nimic, nu fac nimic.'' am raspuns eu sec. Ochii mei verzi acum scanand bruta de fier din fata mea.

Se putea observa blana, parea un fost Doberman. Nu ma straduiesc sa aflu mai multe. Cand eram mai mica, eram foarte interesata de acest lucru. Cand ma plimbau pe holuri incercam sa vad ce se intampla in celelalte ,,inchisori''. Nu a durat mult pana am vazut cu adevarat ce se intampla aici.

''Treci la locul tau Eighty-SIX!" aud vocea aceea mecanica, moarta in urechile mele.

Plec, "Ma intreb daca o sa imi faca ceva mai tarziu", o voce imi rasuna din coltul mintii. Imi scutur capul si ma indrept spre locul meu. Imi intrept spatele. Imi pun picioarele la exact 125 de grade si imi ridic capul. Inca nu sunt obisnuita cu acest lucru. Incerc sa aud ce se spune. Nu prea inteleg multe. Doar cateva cuvinte, dar acelea fiind nesemnificative. Dupa care, atentia imi este indreptata spre partea din stanga a plutonului. Majoriatea sunt deja robotizati. Rar mai gasesti caini aici care sunt puri. Urechile imi sunt strapunse de un sunet ciudat ... Au folosit instrumentul de tortura din nou. Acum reuseam sa aud ce spun, poate am eu probleme de concentrare.

''Voi toti sunteti aici pentru ca acest oras blestemat nu se curata singur de cei care incalca regulile. De aceea, avem nevoie ca voi sa controlati acest oras. Voi trebuie sa mentineti ordinea, disciplina si sa folositi forta bruta, daca este necesar. Acesta este un curs avansat de antrenament, pentru ca VOI toti sunteti pregatiti pentru mai multe privilegii, cu toate ca multi dintre voi ... deja ati avansat cu mult. Organizatia stapaneste aceasta zona, iar guvernul deruleaza filmul ... deci ... voi VETI raspunde comenzilor, va VETI descotorosi de cei ce se revolta , NU VETI ezita sa executati aceste ordine pentru a mentine standardele Organizatiei! Pentru a mentine directiva noastra, trebuie sa fie teroare in sufletul oamenilor. Oameni care se tem, nu vor comite acte de rebeliune. Ei nu vor incerca sa se revolte impotriva Organizatiei,'' a facut o pauza ciudata, ochii mei scanau creatura care vorbea, se plimba printre randuri. Simteam cum muschii fetei se incordeaza. Ma enerva, vroiam sa il atac, dar nu puteam ... chiar nu puteam. ''Cand forta canina este dominanta, voi toti sunteti aici sa serviti guvernul si sa ne urmati sistemul. Tot ce va invatam este pentru binele tuturor.'' S-a oprit din mers, acum se uita la un Basenji, era o femela. Picioarele i-au fost schimbate cu unele din fier. Parea deranjata, cred ca nu mai rezista. ''Politia umana este necesara in alta parte. Mult mai important decat sa patruleze starzile murdare ale acestui oras imputit. Tineti minte daca sunteti neloiali noua, sau daca ne sfidati scopurile , VETI fi indepartati definiv.''

Am rasuflat usurata cand a terminat, nu cred ca mai puteam rezista la aceste cuvinte fara sens. Asteptam sa zica si altceva, dar urechile mele au reusit sa auda acea catea Basenji comentand. O greseala dupa mine, dar sincer ... nu cred ca o sa mai rezist mult, iar curajul ei este de urmat.

''Avem vreo obiectie pentru aceasta cauza nobila?'' continua ,,monstrul'' acela, acest lucru a facut-o sa o i-a razna. Si-a indreptat privirea spre ea. Muschii fetei ii erau foarte incordati, iar furia se putea citi in ochii. ''Hm.. se pare ca nu iti convin obiectivele Organizatiei. Care iti este opinia?'' O intrebare asa de ... ne ... neimportanta, nici nu ii pasa de asta, facea doar conversatie.

''Pentru a fi sincera, eu nu va sprijin obiectivele.'' Avea o voce hotarata, dar calma, as fi vrut sa o sustin si eu, dar ... imi era prea frica. ''Refuz sa fac ceva care va afecta alt suflet. Sufletul vostru mecanic s-a corupt, nu va puteti da seama cum se simt sufletele. Nu aveti inima.'' Eram de acord cu ea, vocea ei totusi a devenit mai puternica, stiam ce va urma.

''Mh, sigur,'' un raspuns sec urmat de un ras sonor. ''Cuvintele rostite de tine sunt ipocrite, esti jumatate mecanica, si stiu de fapt ca tu ai atacat sufletele acelea de mai multe ori cand nu au ascultat de regulile Organizatiei.'' A facut o pauza, nu stiam daca asteapta un raspuns sau vrea sa adauge tensiune ... parca nu era destula ...

''Adevarat ..., dar nu am omorat. Si am facut acest lucru, doar pentru a multumi "Organizatia". Ne spalati creierele pentru telurile voastre. Singura problema pe care o vad eu in acest lucru este ca nu TOTI sunt destul de curajosi pentru a sustine acest lucru. Am avut parte de destula coruptie'' Isi ridicase vocea, era asa de horatara, iar ,,monstrul'' o inconjura. Imi miscasem capul si incercam sa vad mai bine ca se intampla.

''Foarte bine ...'' vocea lui era asa de ... calma si fericita. Apoi si-a intors capul la un caine de langa el. ''Te poti DESCOTOROSI de acest parazit. Nu avem loc de sfidare.''

''Mai bine mor, decat sa fac ceva impotriva crezurilor mele.'' Si-a lasat capul sa cada, ochii sai maron deschis au disparut.

Un marait puternic urmat de o silueta mare gri s-a napustit asupra ei. Un tipat asurzitor mi-a rupt sufletul. Ochii mei, acum umplandu-se de lacrimi. Totul s-a terminat asa de repede, nici nu am mai ascultat ce spuneau, cand au inceput sa se piarda formatiile, am fugit spre ea. Blana ei neagra, era acum maronie, iar ea zacea inconjurata de sangele ei pur. Mi-am inclinat capul asezandu-ma langa ea.

''Imi pare rau ....'' am soptit.

''Si mie imi pare rau pentru ea, a avut curaj.'' o voce linistita imi spune.

Simt cum se aseaza langa mine. Ma uit la ea. O mai scanez o data, apoi imi intorc privirea la cateaua aceea. Dupa cateva minute de liniste simt cum ma atinge ceva. Laba ei mare, alba, era pe a mea, iar ochii ei se uitau la mine. Parca ma citeau.

''Cine esti?'' Ii spun eu cu o voce joasa, intr-un final.

"Mi se spune Fifty-One. Tu esti Eighty-Six, nu-i asa?'' vocea ei era neschimbata,

''Da, dar de unde imi cunosti numele?'' Mai ma uit o data la ea, nu are parti mecanice adaugate. ''Esti 51% lup? De aceea nu te-au schimbat?''

''Da, sunt 51% lup.'' Imi spune indepartandu-se de mine, si mergand catre gardul electric. O urmez usor.