O noapte foarte lunga

184 22 0
                                    

Se pare ca Organizatia a uitat ca eu sunt 86% lup. Nu ma deranjeaza compania, dar acum ceva ani parca eram rara si periculoasa. M-am ridicat. Ma misc spre iesire. Silueta aceea este impinsa cu forta la mine in camera. Cand a intrat usa s-a inchis brusc. M-a facut sa tresar. Dupa micul meu soc incep sa inconjor canida din fata mea. O vad cum ma examineaza, tresarind la fiecare pas al meu. Ghearele mele facand un sunet asurzitor. Era intentionat... Vroiam sa ii aud vocea.

Nu am reusit sa scot o reactie din noul meu colocatar... am decis sa vorbesc. Nu vroiam sa fiu prea intimidanta. 'Pffft! Sigur....' vocea aceea enervanta imi spune intrun final.

''Cine esti?'' zic eu in timp ce ma asez in fata noului venit. Il fixez cu ochii.

Nu primesc nici un raspuns. Ma plictisesc rapid. Imi tarsai picioarele, ca de obicei spre unul dintre pereti. 'Poate crede ca esti o fantoma...' imi spune acea voce. Incepe sa ma enerveze. Sta acolo de vreo treizeci de minute, stana de piatra.

M-am tot gandit, poate nu mai au loc in Organizatie. Am trait sa vad si acest fenomen. Decid sa ma ridic. Nu stiu cum sa il fac sa se miste sau , mai important, sa vorbeasca.

''Ok, cine esti?'' intreb eu din nou. Ma tin la distanta de acea canida. Incerc sa nu fac contact cu ochii aceia. Sunt de un albastru deschis. Parca i-am mai vazut... "R-Razor?'' murmur eu in timp ce ma apropii de el.

''Da...'' indurga el.

''Huh.. Ce cauti aici?!'' oftez eu

''N-Nu stiu, sincer chiar nu stiu, m-au scos din camera S126, si m-au auds aici..'' continua el

''Aha.'' raspund eu pe un ton sec ''Deci.. Nu sti nimic?''

''Nope...'' imi raspunde el. A inceput sa se miste prin camera. De ce nu am tacut din gura? ''Deci, Nya, de ce stai singura aici?''

''Ah, nu ma cheama NYA si stau singura deoarece sunt 86% lup si cica sunt periculoasa sau... Nu stiu ce..'' continui eu.

''Ti-am zis, eu o sa iti spun Nya, dar nu pari periculoasa..'' imi zice el razand

''Ok, acum as vrea sa stau linistita,'' continui eu.

Ma lipesc de unul dintre pereti. Il urmaresc cum se plimba de colo colo fara stare. In acest timp limitat de liniste si pace incep sa ma intreb de ce am pe cineva cu mine in aceasta camera. Nu inteleg, nu prea vreau sa inteleg, dar m-am obisnuit cu portia mea de mancare si de linistea deplina in care traiesc. Nu vreau ca acest lucru sa fie furat. Oftez. Il vad cum se apropie de mine. 'Ah, pregatestete.' Pentru prima data am fost de acord cu acea voce, trebuia sa ma pregatesc.

"Dar... Tu ce faci de obicei?" Imi spune pe vocea acea linistita.

"Stau." Raspund eu. Vocea mea era rece si rea.

"Bine, dar nu te plictisesti?" Imi spune acesta in timp ce se apropie

"Nu, nu prea." Continui eu sec.

"Eu m-am plictisit... Nya, cand o sa ne lase in curte?" Il urmaresc cum se aseaza langa mine.

"Nu stiu, poate in vreo cinci zile, aproximativ." Incerc sa adorm, imi inchid ochii. Sper sa inteleaga ca vreau sa fiu linistita...

"Bine." Ofteaza el si se aseaza aproape de mine. Ii simt serpiratia sa calda pe blana mea. E ciudat.

Au trecut doua ore si inca nu am adormit. Nu mai vorbeste, dar prezenta lui ma deranjeaza.

Eighty-SixUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum