In Numele Dreptatii

Miracolul

Dupa 3 saptamani...

Intru in sufragerie si privesc trist. Erau toti dar nu cine imi doream eu sa fie. Dezamagirea se citea pe fata mea cand privirea mea nu a intalnit-o pe a ei. Speram ca va veni,speram ca macar voi avea sansa de a discuta cu ea, de ai explica de ce am facut-o, sa imi cer scuze. Dar nu este. Nici macar nu s-a intors acasa. Ma asez pe scaun privind paharul gol din fata mea.

-Buna dimineata, fiule.

Il aud pe tata si simtind privirile arzatoare asupra mea.

-Devrim..daca ajuta, voi incerca sa vorbesc cu sora mea din nou.

Spune Ema.

-Degeaba o faci. Dar multumesc pentru sustinere — apropo... stiti ceva de ea?

-Da. S-a intors aseara tarziu. S-a dus direct in crama, probabil ca doarme acolo.

Ma ridic brusc in picioare.

-Cu siguranta nu a dormit! A verificat-o cineva?! Mama?

Toti se uita la mine si nu spun nimic.

-La naiba.

O iau la fuga catre usa de la crama,imi caut cheile in buzunar dar nu gasesc nimic. Mi-a furat cheile!

-Ah, Axe! Ah!

Ma trantesc in usa cu forta dar nu se misca. Dau din nou doar ca de data asta cu piciorul iar usa se tranteste de perete. Cobor scarile intr-un suflet pana cand ajung in fata canapelei pe care statea intinsa. O prind de brate si o scutur usor.

-Axe? Alexandra? Esti bine?

Nici cea mai mica miscare.

-Trezeste-te! Axe!

Aceasta se incrunta miscandu-si capul apoi deschide brusc ochii.
Se da in spate de parca s-ar fi speriat.

-Ce naiba mai vrei?

-Eu..credeam..

-Ce credeai?

Se uita in jur si se schimba brusc la fata.

-Credeai ca m-am imbatat? Ca sunt in coma alcolica si mor? Tu chiar ai impresia ca pentru tine voi suferi? Nu vars o lacrima pentru caracterul tau infect!

-Ai putea macar o data in viata sa taci si sa asculti?!Arunci cu pietre aiurea!

-Aiurea!? Vrei sa zici ca tot ce ai facut tu a fost aiurea? Sora mea aproape a murit! Copilul ei a murit! Aveam doar 16 ani cand mi-am gasit sora pe punctul de a se sinucide! Am fost de fata cand avea toate crizele, cand arunca cu obiecte in mine!
Si acum aflu ca tu esti javra care i-a facut asta? Da-te din calea mea.

-Nu.

-Am spus sa te dai!

-Si eu am zis sa stai. Trebuie sa ma asculti! De la inceput pana la final.

-Nu am ce asculta! Omule bun! Nu vreau sa te vad!

Ma impinge in incercarea de a pleca dar nu o las. O prind de brat si o trag inapoi.

-Da-mi drumul.

Ii fac semn catre masa.

-Nu.

-Bine. Atunci vorbim aici.

Imi prinde incheietura si, cu repros, mi-o arunca, eliberandu-si bratul.

-Ok. Te ascult. Spune tot dar oricat de solid ar fi motivul,nu te astepta sa te iert.

Aprob dintr-o miscare a capului.

-Totul a inceput de cand am gasit-o pe Sanem in viata. Cred ca trecuse un an de la accident. O iubeam,  bineinteles ca m-am alaturat ei. La inceput am lucrat cu droguri, era ilegal dar nu afecta pe nimeni, dupa a inceput ura asta pentru Ahmet si Ema. Nu ii suportam dar nici nu le-as fi facut rau vreodata.