In Numele Dreptatii

Divide et impera

Dragii mei dragi, pregatiti servetelele, incepe drama. Multumesc pentru sustineri, comentarii si voturi, sunteti minunati!
La finalul capitolului vreau sa imi spuneti ce credeti ca se va intampla in continuare cu Azize, ce va face, ce va spune, orice!Sa imi spuneti daca credeti ca este personaj bun sau rau sau doar o victima. Cine ghiceste ce va face Azize, va primi urmatorul capitol in avans prin mesaje.

Pupici si spor la citit!❤❤❤

-Doua luni de sarcina.

Deschid ochii si parca nu îmi vine sa cred cele auzite. Doua? Doua luni?! Doamne! Nu pot sa cred!

-Deci este al meu! Stiam eu!

-Sunteti sigura, doamna doctor? Nu sunt trei luni? Sunt doua luni? Nu ma mintiti, nu?

Femeia îmi întinde un servetel si se ridica in picioare.

-Da, sunt sigura. Va voi prescrie o reteta impotriva greturilor si bineinteles ca trebuie sa evitati mâncarea nesãnãtoasã, alcoolul, cafeaua, tigarile si in principal stresul si efortul. Ce simtiti dumneavoastra simte si copilul. Totusi, conform protocolului trebuie sa va mai pun o întrebare...Domnule Devrim, va deranjeazã daca ne lasati singure?

-Nu... te astept afara, Axe.

Devrim iese din camera iar zâmbetul doctoritei a pierit. Ceva s-a întâmplat, sunt sigura.

-Ati fost abuzata, nu?

Si s-a dus cu momentul de fericire. Îmi trag bluza in jos si ma ridic de pe pat.

-Cum v-ati dat seama?

O întreb, ignorandu-i privirea, privind pe geam.

-Aveti cicatrici. Trebuie sa ma asigur...

-Ca a fost raportat la politie. Nu trebuie sa va faceti griji in privinta asta. Totul a fost raportat la interpol iar bãrbatul a murit in aceeasi seara. Probabil ca îl banuiti pe Devrim acum doar ca el a fost cel care m-a salvat si l-a omorât pe acel bãrbat.

-Nu. Adicã da, si asta, dar in principal ma îngrijoreazã sãnãtatea dumneavoastra si a copilului. Un abuz de genul asta afecteazã uterul si nu numai. Trebuie sa va fac un set de analize.

-Care credeti ca ar fi problema? Fiti sincera cu mine. Vreau sa stiu la ce sa ma astept.

-S-ar putea sa aveti un uter ostil, adicã sa nu puteti duce sarcina pana la capãt. Dar repet, trebuie sa fac analizele ca sa fiu sigura. Pentru moment nu trebuie sa va ingrijorati.

-Am inteles.. Atunci cred ca este cazul sa plec. Multumesc.

-La revedere!

Ies din cabinet si nu bine ma dezmeticesc ca Devrim ma ia in brate.

-Ti-am spus ca va fi bine.

Îmi sopteste la ureche. Se îndepãrteazã e mine si îmi prinde mâinile.

-Acum hai, te asteapta o surpriza acasã.

Surpriza? Ce surpriza? Doamne! Sunt prea multe pentru o singura zi! Prea multa atentie, prea multe vesti bune! Probabil ca este cea mai buna zi din viata mea! Devrim ma prinde de mana si ne indreptam cãtre iesirea din spital, mai exact cãtre masina.

Intru in masina, îmi pun centura iar Devrim porneste motorul.

-Ti-am spus ca este al meu? Ti-am spus! Voi fi tata! La naiba! Si mai este si bãiat! Allah!

-Da, ai avut dreptate.

Spun fericita, emotia simtindu-se in voce. Pentru o zi as putea face o exceptie, nu? Adica...as putea totusi sa visez putin, sa ma simt bine, sa simt ca merit toate astea. Sa simt emotia de a deveni mama.
Fara a realiza, imi duc mana catre stomac. Poate ca nu esti cel mai rau lucru, nu? Adica..ai un tata care te iubeste deja, o familie care te doreste, doar mama a fost problema. Dar ma voi acomoda cumva cu gandul ca de acum existi si tu in viata mea. A noastra.