In Numele Dreptatii

Ateșe Duștum

Deschid ochii. Transpiratia imi curgea in siroaie pe frunte iar mainile imi tremurau incontrolabil, pieptul miscandu-se repetativ in sus si in jos.

Intind mana catre paharul cu apa dar era prea departe pentru corpul meu incremenit.

Inchid ochii. Incerc sa imi regulez respiratia si gandurile.

Un vis. Atat. Un simplu....cosmar. Cosmarul de care nu pot scapa nici in realitate. Inmormantarea parintilor mei.
A trecut o luna de atunci, o luna de cand ma simt goala, pustie, fara speranta sau alinare. O luna de cand mi-am pierdut efectiv intreaga familie. Ema ma uraste, parintii la doi metri sub pamant iar Vlad...Vlad este pierdut.

Ma ridic cu greu in sezut si trag carja in fata mea. Ma sprijin de ea si reusesc sa ma ridic in picioare. Plansul dureros al lui Elijah ma face sa tresar grabita catre patutul in care era asezat.

-Ce s-a intramplat, fiule?  Iti era dor de mama, nu?

Spun zambind apoi asez un sarut pe obrajorii lui mici.
Incep sa il legan ca sa se mai opreasca din plans dar nici-o schimbare. Tipa de parca era sfarsitul lumii.

-Ce ai scumpule...nu mai plange, gata...

Usa se deschide. Azra.

-Alexandra...ai dormit doua ore... Am sa iti fac un ceai de iasomie ca sa mai poti dormi. Da-mi-l  mie pe Pașa, lasa-ma sa te ajut.

Il dau in brate  dar plansul tot nu s-a oprit. Ce sa-ti mai fac ca sa nu plangi asa?

-Doriti un ceai?

Intreaba Azra din nou dar numai la asta nu imi era capul.

-Nu, nu. Multumesc.

-Dar...

-Azra. Am luat somnifere deja. Nu ma ajuta cu nimic ceaiul ala.

Isi lasa capul in jos trista si sopteste un "bine" dezamagit. Plansul se opreste iar usor usor, pot observa cum somnul preia controlul.
Ajung langa patul lui Elijah si il privesc cateva secunde cum doarme. Macar tu poti sa te bucuri de parinti...

-Minune...

Soptesc, mangaindu-i cu varful degetului obrazul.

Dupa cateva secunde ma intorc si dau sa plec dar telefonul incepe a-mi vibra.

-Da.

-Buna ziua. Comisar Onur Iplikci la telefon.Doamna Alexandra Karakoyunlu?

-Da. Chiar eu.

-As dori sa va anunt ca au aparut noi dovezi privind atentatul din data de 25.12.2021. Aparent ati avut dreptate, dovezile indica cum ca modelele explozibililor sunt asemanatoare cu cele folosite de Sanem Aslanbey.

-Nimic nou. V-am spus din prima secunda cine este vinovatul.

-Nu. Problema este ca nu il putem acuza pe domnul Aslanbey. Principalul nostru suspect este Sanem.

-Glumesti, nu?

Usa se deschide, aparand Devrim.

-Imi pare rau dara asa spun dovezile.