Cobor scarile catre micul dejun dar ceva mi se pare ciudat. Nelalocul lui. Asteptam, asteptam, dar nimic. Nu se misca.
Mana mea statea obsesib deasupra abdomenului. Poate ca se misca dar mai incet. Sa simt.
Dar nu. Nimic.
Intru in sufragerie. Trebuie sa inceapa de acum. Miroase a mancare peste tot.
-Buna dimineata!
Spun vesela si ma duc catre mama,sarutand-o pe obraz de la spate.
-Buna dimineata!
Spune Devrim. Ne asezam la masa si fara a astepta,imi pun mancare in farfurie.
-Ce faceti copii? Esti mai bine, Devrim?
Intreaba mama zambind.
-Mult mai bine.
Spune punand accentul pe "mult" ceea ce ma face sa ii dau un ghionte cu piciorul.
Dupa cum ma asteptam, Ema si Ahmet au luat-o pe Ruya cu ei la masa. As fi facut la fel.
Imi duc mana pe abdomen mangaindu-l. Haide, fiule. Inca nu te-ai trezit?
Iau o bucata din omleta si mestec asteptand miscarea dar nimic. Poate ca nu se intampla mereu.
-Ale? S-a intamplat ceva?
Sopteste Devrim dar imi ridic capul si neg zambind. Renunt la gand. Ma speriam degeaba.
-Acum ca suntem toti, as vrea sa imi cer scuze in primul rand. Alexandra, Devrim, imi pare rau pentru ce am spus in acea zi.
Spune mama dar ma uit confuza la ea.
-Nu spune asta, aveai tot dreptul.
-Nu. Am gresit si am vorbit fara sens.
-Doamna, a fost vina mea ca nu v-am cerut binecuvantarea. Nu conta ca a fost fals la acel moment. Trebuia sa o fac deci eu va cer scuze.
Intervine Devrim.
-Asa..acum, ar trebui sa lamurim niste lucruri. Devrim, Ahmet. V-am judecat gresit inca de la inceput. Aseara am vazut cat de mult va straduiti sa le faceti fericite pe fetele mele iar asta conteaza pentru mine. Va multumesc.
-Doamna, vorbiti exagerat.
Ma uit fericita la Devrim iar el isi pune mana peste a mea zambind. Lucrurile se asezau. Intr-un final.
Dar tot nu era bine. De ce nu s-a miscat inca?!
-Daca tot, as avea un anunt de facut.
Spune Ahmet captandu-ne atentia.
-Sanem a fost arestata in aceasta dimineata.
Un zambet imi apare pe fata
Si nu numai mie. Tuturor.
-Vorbesti serios, Ahmet?!
Spun incantata.
-Dar cand ai predat dovezile?
Spune Devrim.
-Ieri dimineata, inainte sa o ia pe Ruya. Nu am vrut sa se stie.
Ascult captivata discutia. In sfarsit! Dreptate!
-Intr-un final vom putea dormi linistiti!
Intervine Kemal fericit.
-Copii? Nu v-ati gandit la un nume pentru copil? Indata trebuie sa apara si voi nu v-ati pregatit deloc!
Ma uit la Devrim. Mama avea dreptate..ni s-a tot pus intrebarea asta dar nu ne-am gandit deloc.
Stam cateva secunde tacuti, ganditori, iar Dervrim tresare dintr-o data.
CITEȘTI
In Numele Dreptatii
RomanceContinuarea cartii "In Numele Traditiei", In Numele Dreptatii, ii are ca personaje principale pe Alexandra, sora Emei si Devrim, fratele lui Ahmet. Alexandra lupta cu traumele din trecut care inca o bantuie, ceea se o face sa nu dea doi bani pe viat...
