In Numele Dreptatii

Adio, adica ramai

-Alexandra!

Aud vocea lui Devrim dar il ignor, continuandu-mi drumul catre iesire. Iar ne certam din acelasi motiv prostesc. Paza. Pentru numele lui Dumnezeu! Am fost in Siria! Pentru ce aveam nevoie de doi bodyguarzi dupa mine in Turcia? Dar faptul ca ma considera slaba ma termina psihic deoarece in subconstientul meu stiam asta.
Termin de coborat scarile, trecand prin fata sufrageriei. La naiba. M-au vazut.

-Alexandra?

Aud vocea Emei dar grabesc pasul. Devrim se apropia si nu aveam starea pentru a da ochii cu el.

-Unde ai de gand sa mergi? Alexandra!

Nici eu nu stiam. Trec pe langa fantana dar bratul imi este prins brusc, intorcandu-ma cu fata la el.

-Nu am vrut sa zic asta, crede-ma.

-Nu am spus nimic, Devrim. Aveai dreptate.

-Nu! Nu aveam! Acum haide in casa. Este frig afara.

-Vreau sa stau singura. Lasa-ma.

-Tu te auzi? Nici geaca nu ai! Nu te prosti!

-Am spus ca nu vreau!

Ma smulg din mana lui si imi continui drumul dar nu apuc sa fac doi pasi ca imi simt corpul luat pe sus, trezindu-ma pe umarul lui Devrim.

-Devrim! Lasa-ma jos!

-Cand ajungem in casa.

-Vorbesc serios!

-Si eu la fel.

Usa este deschisa de paznici care isi inabuseau rasul. Bravo! Dar abia acum vine partea grea.

-Ale?

-Domnule!

-Axe?

Ema, Eda, servitorii. Priveau marele show al lui Devrim Karakoyunlu. Bravo baiete, ti-ai facu fani deja.
Devrim isi continua drumul de parca nu mai era nimeni in jurul nostru si intra direct in sufragerie.

Ma lasa intr-un final jos.

-Ce naiba crezi ca faci?! Nu ma poti obliga sa intru in casa! Si in modul asta!

-Nu mi-ai dat alta varianta.

-Ba da! Sa ma lasi in pace!

-Nu se incadreaza in variante.

Devrim se intoarce cu fata la fete.

-Aveti grija sa nu iasa afara. Daca raceste, este responsabilitatea voastra.

Ema si Eda dau din cap mute iar Devrim paraseste camera.

-Ce naiba a fost asta?

Intreaba Eda apropiindu-se de mine.

-Nici sa nu intrebi, Eda.

Ma asez pe fotoliu si iau o bomboana din cos, desfacand-o nervoasa.

-Matusa Eda!

Il vad pe Mert cum o ia la fuga catre Eda, sarindu-i in brate.

-Ai fost la scoala?

Intreaba Eda zambitoare.

-Da! A trebuit sa desenam eroul nostru preferat dar eu am desenat trei. Mama, matusa Alexandra si matusa Eda!

Incepem toate sa radem de baiatul care gesticula excesiv. Unul dintre paznici se apropie de noi dar numai eu il observ. Le las pe fete sa vorbeasca cu Mert si ma indrept catre barbat.

-Domnul Alpan este aici. Spune ca are o intalnire cu aga Devrim.

-Spune-i sa intre.

Alpan? Unde am auzit numele asta? Imi intorc privirea catre Eda care era cu Mert in brate si imi pica fisa. Savaș Alpan. Un zambet viclean imi invaluie fata. Va fi spectacol.